vespár, V. vĭespar.

vĭespár (vest) și vespár (est) n., pl. e (d. vĭespe). Cuĭb de vĭespĭ. Fig. Societate plină de discordie și răutate: a cădea într’un vĭespar. S. m. (neol. după fr. guépier). Prigoare.