VESELÓS, -OÁSĂ, veseloși, -oase, adj. Vesel. Fii tu veseloasă, Căci tu ești mireasă. COȘBUC, P. II 144. Nora-i vine veseloasă. SEVASTOS, N. 210. S-a-nturnat bucuros, veselos C-a ieșit grîul frumos. TEODORESCU, P. P. 149. ◊ (Adverbial) Și-mi vine să-mi înalț fruntea și s-o scutur veselos. COȘBUC, P. I 141.

VESELÓS, -OÁSĂ, veseloși, -oase, adj. (Rar) Vesel. – Din vesel + suf. -os.

VESELÓS adj. v. vesel, voios.

veselos adj. v. VESEL. VOIOS.