Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru veselit

VESEL├Ź, veselesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. (Pop.) A (se) ├«nveseli. ÔÇô Din vesel.
VESEL├ŹT, -─é, veseli╚Ťi, -te, adj. (Pop.) ├Änveselit. ÔÇô V. veseli.
VESEL├Ź, veselesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. (Pop.) A (se) ├«nveseli. ÔÇô Din vesel.
VESEL├ŹT, -─é, veseli╚Ťi, -te, adj. (Pop.) ├Änveselit. ÔÇô V. veseli.
VESEL├Ź, veselesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A deveni vesel, a petrece (b├«nd ╚Öi m├«nc├«nd), a se desf─âta. V. ├«nveseli. S─â ne veselim singuri. SADOVEANU, D. P. 152. M├«nca╚Ťi, be╚Ťi ╚Öi v─â veseli╚Ťi. CREANG─é, P. 232. El tot bea ╚Öi vesele╚Öte, Din pahar nu mai g─âte╚Öte. ╚śEZ. I 148. M├«ndr─â mas─â-╚Öi ├«ntindea ╚śi tot bea ╚Öi veselea. ALECSANDRI, P. P. 72. ÔŚŐ Fig. Am avut un feciora╚Ö; El cum ochii deschidea, Ziua c─â se veselea. BELDICEANU, P. 93. ÔÖŽ Tranz, A face (pe cineva) s─â fie vesel, voios; a produce (cuiva) bun─â dispozi╚Ťie; a distra, a ├«nveseli. Am plecat din casa p─ârinteasc─â ca s─â fac o fapt─â care s─â veseleasc─â pe tata. ISPIRESCU, L. 299. R├«su-╚Ťi lumea vesele╚Öte. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 15.
VESEL├ŹT, -─é, veseli╚Ťi, -te, adj. Vesel, ├«nveselit. Veselit nevoie mare ├«╚Öi trage cizmele-n picioare. DE╚śLIU, M. 15.
vesel├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. vesel├ęsc, imperf. 3 sg. vesele├í; conj. prez. 3 s─â vesele├ísc─â
vesel├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. vesel├ęsc imperf. 3 sg. vesele├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. vesele├ísc─â
VESEL├Ź vb. v. distra.
VESEL├Ź vb. v. ├«nveseli.
VESEL├ŹT adj. v. ├«nveselit.
A (se) veseli Ôëá a (se) ├«ntrista
A SE VESEL├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda pl─âcerilor lume╚Öti; a consuma timpul ├«n distrac╚Ťii; a se desf─âta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. veseliti
vesel├Č v. a fi vesel.
├«nvesel├ęsc v. tr. (d. vesel or─ş vsl. veselit─ş). Fac vesel, bucur: era trist, dar sÔÇÖa ├«nveselit auzind buna veste. V. refl. M─â fac vesel, m─â bucur: ├«nveseli╚Ťi-v─â! V. veselesc.
vesel├ęsc (m─â) v. refl. (d. vesel or─ş vsl. veseliti, a ├«nveseli; s├«rb. veseliti se, a se veseli). M─â ├«nveselesc, m─â bucur (Vech─ş). Fac chef, petrec ├«n veselie: se veselea┼ş supt un umbrar. ÔÇô ├Än P. P. ╚Öi intr.: bem, c├«nt─âm ╚Öi veselim.
veseli vb. v. ÎNVESELI.
VESELI vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a petrece, a rîde, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.)
veselit adj. v. ÎNVESELIT.

Veselit dex online | sinonim

Veselit definitie

Intrare: veseli
veseli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: veselit
veselit adjectiv