Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 681865:

înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s’a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc.

Veselire dex online | sinonim

Veselire definitie