VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

VERZIȘÓR1, verzișori, s. m. (Învechit) Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din cavaleria Țârii Romînești. Veneau roșiorii și verzișorii călări, despărțiți în căpitănii, fiecare cu steagul ei, purtînd mintene roșii și verzi. ODOBESCU, S. I 73.

VERZIȘÓR2, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj. Diminutiv al lui verde. Papuci verzișori, Pe la toc cu flori. TEODORESCU, P. P. 79. Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82.

verzișór2 (înv., arg.) s. m., pl. verzișóri

verzișór1 adj. m., pl. verzișóri; f. verzișoáră, pl. verzișoáre

verzișór adj. m., s. m., pl. verzișóri; f. sg. verzișoáră, pl. verzișoáre

verzișóri s.m. pl. (înv.) corp de călărași îmbrăcat în verde.

verzișori m. pl. corp de armată înființat de Mateiu Basarab (înveșmântați în haine verzi): în urma lor veniau Roșiorii și Verzișorii călări OD.

verzișórĭ m. pl. (d. verzĭ, pl. luĭ verde). Un corp de călărașĭ îmbrăcațĭ în verde înființat de Mateĭ Basarab. Azĭ. Fam. Roșioriĭ din regimentu 3, cu verde închis la guler (Reg. 5 are verde deschis). V. verdișor.

verzișor, verzișori s. m. (dim.) dolar.