VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară.

VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară.

VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.

VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean.

VERZIȘÓR2, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj. Diminutiv al lui verde. Papuci verzișori, Pe la toc cu flori. TEODORESCU, P. P. 79. Să sădim un mîndru măr, Năltișor și verzișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82.

verzișoáră s. f., g.-d. art. verzișoárei; pl. verzișoáre

verzișór1 adj. m., pl. verzișóri; f. verzișoáră, pl. verzișoáre

verzișoáră s. f., g.-d. art. verzișoárei; pl. verzișoáre

verzișór adj. m., s. m., pl. verzișóri; f. sg. verzișoáră, pl. verzișoáre

VERZIȘOÁRĂ s. (BOT.) vărzuță.

VERZIȘOÁRĂ s. v. boiștean, borșișor, iarbă-de-ureche, rămurele, rujă, urechelniță.

VERZIȘOÁRE s. pl. v. varză de bruxelles.

VERZIȘOARĂ s. (BOT.) vărzuță.

verzișoară s. v. BOIȘTEAN. BORȘIȘOR. IARBĂ-DE-URECHE. RĂMURELE. RUJĂ. URECHELNIȚĂ.

verzișoare s. pl. v. VARZĂ DE BRUXELLES.