VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, verdeață, frunziș. – Verde + suf. -iș sau verde + frunziș.

VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, verdeață, frunziș. – Verde + suf. -iș sau verde + frunziș.

VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, frunziș, verdeață. Te plimbai... privind cînd în jos la lutul pămîntului, cînd împrejur la verzișul copacilor. GANE, N. III 143. [Munții] de verziș se despoidu, Cu nori negri se-nvăleau. ALECSANDRI, P. I 107.

verzíș (rar) s. n.

verzíș s. n.

VERZÍȘ s. v. vegetație, verdeață.

VERZÍȘ n. Totalitate a plantelor verzi; verdeață. /verde + suf. ~iș

verziș n. verdeață: munții de verziș se despoiau AL.

verziș s. v. VEGETAȚIE. VERDEAȚĂ.