VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură.

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură.

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. (Fam.) Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

VERZĂTÚRĂ, verzături, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Fructe necoapte, verzi.

!verzitúră s. f., g.-d. art. verzitúrii; pl. verzitúri

verzătúră s. f., g.-d. art. verzătúrii; pl. verzătúri

VERZITÚRĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)

VERZITÚRĂ s. v. cocleală, patină.

VERZĂTÚRĂ ~i f. fam. Fruct verde, necopt, care încă nu e bun de mâncat. /verde + suf. ~tură

verzitură s. v. COCLEALĂ. PATINĂ.

VERZITURĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)

verzitură, verzituri s. f. dolar.