Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru verver

VÉRVER, ververe, s. n. (Regional) Clanță, clampă, ivăr.
VÉRVER, ververe, s. n. (Reg.) Clanță, clampă, ivăr la ușă. – Comp. germ. Wirbel.
VÉRVER s. v. clanță, ivăr, încuietoare.
ívăr și ívor n., pl. ere, ore (din livăr. Cp. și cu sîrb. bg. rut. iver, așchie). Vest. Mîneru pe care puĭ mîna și apeșĭ cînd deschizĭ și închizĭ o ușă cu broască. – În Trans. și vérver, vélvăr (cp. cu sas. virvl, vervl, germ. wirbel. Dac. 3, 745). V. clanță, retez.
vérver, V. ivăr.
verver s. v. CLANȚĂ. IVĂR. ÎNCUIETOARE.

verver definitie

verver dex

Intrare: verver
verver substantiv neutru