VERTICALITÁTE s. f. Poziție verticală a ceva; însușirea de a fi vertical. – Din fr. verticalité.

VERTICALITÁTE s. f. Poziție verticală a ceva; însușirea de a fi vertical. – Din fr. verticalité.

verticalitáte s. f., g.-d. art. verticalitắții

verticalitáte s. f., g.-d. art. verticalității

VERTICALITÁTE s. perpendicularitate. (~ unui mal.)

VERTICALITÁTE s.f. Starea a tot ce este vertical. [Cf. fr. verticalité].

VERTICALITÁTE s. f. 1. poziție verticală; însușirea de a fi vertical. 2. (fig.) intransigență. (< fr. verticalité)

VERTICALITÁTE f. Poziție verticală. [G.-D. verticalității] /<fr. verticalité

VERTICALITATE s. perpendicularitate. (~ unui mal.)

verticalitáte s. f. (fig.) Intransigență, neabdicare de la principii ◊ „Forța morală și verticalitatea celor două personaje [A. Saharov și M. Botez] erau întru totul comparabile.” D. 147/95 p. 15 (din fr. verticalité; DMN 1976; DEX, DN3)