vertical definitie

22 definiții pentru vertical

VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. (Geom.; în opoziție cu orizontal) Care este perpendicular pe suprafața unei ape liniștite sau pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) drept (în sus). [Bolnava] nu se poate susține singură în poziție verticală. PARHON, O. A. I 268. Stau lipite de peretele muntelui lespezile verticale ale fintînii. BOGZA, C. O. 318. Ploaia cade verticală din cerescul alambic. TOPÎRCEANU, P. 78. Plan vertical = a) (Geom.) plan care conține o verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala este o dreaptă perpendiculară pe planul orizontal de proiecție. GEOMETRIA S. 51. ◊ (Astron.) Verticala locului = linie dreaptă care trece prin centrul pămîntului și printr-un anumit punct de pe suprafața lui. ♦ Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). Căută o poziție mai comodă, apărîndu-se de lumina verticală a becului. C. PETRESCU, C. V. 8.
verticál1 adj. m., pl. verticáli; f. verticálă, pl. verticále
verticál2 (semicerc al sferei cerești) s. n., pl. verticále
verticálă (linie, direcție) s. f., g.-d. art. verticálei; pl. verticále
verticál (cerc) s. n., pl. verticále
verticál adj. m., pl. verticáli; f. sg. verticálă, pl. verticále
verticálă (linie, direcție) s. f., g.-d. art. verticálei; pl. verticále
VERTICÁL adj., adv. 1. adj. drept. (Stâlp ~.) 2. adj. v. erect. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)
VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].
VERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♦ verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)
VERTICÁL ~ă (~i, ~e) Care este orientat direct în sus; perpendicular pe un plan orizontal. Linie ~ă. /<fr. vertical
vertical a. 1. situat deasupra capului nostru; 2. perpendicular cu planul orizontului sau cu suprafața apelor liniștite.
verticală f. linie verticală.
*verticál, -ă adj. (lat. verticalis, d. vertex, vîrf). Geom. Perpendicular pe planu orizontuluĭ, ca ața de care atîrnă o greutate, drept în jos orĭ în sus: linie verticală. S. f. Linie verticală. Astr. Mare cerc al sfereĭ cereștĭ care cuprinde verticala loculuĭ de observațiune. Adv. A se înălța vertical.
VERTICAL adj., adv. 1. adj. drept. (Stîlp ~.) 2. adj. (BOT.) drept, erect. (Tulpini ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, rîpos, (rar) prăpăstuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)
CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.
MANEVRĂ PE VERTICALĂ operațiune militară, constând în plasarea pe calea aerului a unei grupări de forțe în flancul sau în spatele inamicului. Manevra pe verticală capătă o largă întrebuințare în condițiile actuale datorită dezvoltării aviației, elicopterelor, trupelor aeromobile și de desant aerian. Rapiditatea manevrei pe verticală și surprinderea inamicului pot schimba aspectul operației, făcându-se posibile întoarcerea flancurilor, interceptarea comunicațiilor și lovirea rezervelor inamicului. Manevra pe verticală ușurează îndeplinirea misiunilor de către trupele care acționează frontul.
VERTICALĂ normala la suprafața geoidului considerată în locul de observație. Verticala lansării reprezintă punctul optim de părăsire a aeronavei de către parașutiști pentru a atinge zona de aterizare.
flauto verticale v. flaut drept.
vertical flute (cuv. engl.) v. flaut drept.

vertical dex

Intrare: vertical
verticală substantiv feminin
vertical 2 s.n. substantiv neutru
vertical 1 adj. adjectiv