vertex definitie

8 definiții pentru vertex

VÉRTEX s. n. 1. (Anat.) Sinciput. 2. (Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată. 3. (Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. – Din fr., lat. vertex.
VÉRTEX s. n. 1. (Anat.) Sinciput. 2. (Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată. 3. (Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. – Din fr., lat. vertex.
vértex s. n.
vértex s. n.
VÉRTEX s. (ANAT.) creștet, sinciput, (pop. și fam.) scăfârlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.
VÉRTEX s.n. 1. Creștetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. Punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon în emisfera noastră, de la care acesta își schimbă direcția. [< fr., lat. vertex].
VÉRTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția. (< fr., lat. vertex)
VERTEX s. (ANAT.) creștet, sinciput, (pop. și fam.) scăfîrlie, (Ban. și vestul Olt.) teme.

vertex dex

Intrare: vertex
vertex substantiv neutru (numai) singular