Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru versificator

VERSIFICAT├ôR, -O├üRE, versificatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face versuri sau transpune ceva ├«n versuri. ÔÖŽ Poet minor (la care me╚Öte╚Öugul de a face versuri este mai evident dec├ót inspira╚Ťia poetic─â). ÔÇô Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
VERSIFICAT├ôR, -O├üRE, versificatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face versuri sau transpune ceva ├«n versuri. ÔÖŽ Poet minor (la care me╚Öte╚Öugul de a face versuri este mai evident dec├ót inspira╚Ťia poetic─â). ÔÇô Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.
VERSIFICAT├ôR, -O├üRE, versificatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Cel care face versuri; (├«n special) cel care scrie versuri cu u╚Öurin╚Ť─â, dar este lipsit de darul poetic.
versificat├│r s. m., pl. versificat├│ri
versificat├│r s. m., pl. versificat├│ri
VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)
VERSIFICATÓR s. v. poet.
VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].
VERSIFICAT├ôR, -O├üRE s. m. f. cel care face versuri. ÔŚŐ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)
VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur
versificator m. 1. cel ce face versuri; 2. cel ce posed─â mai mult─â ├«nlesnire ├«n facerea versurilor dec├ót geniu ╚Öi inven╚Ťiune poetic─â.
*versificat├│r, -o├íre s. (lat. versificator). Care face versur─ş corecte ca form─â f─âr─â s─â fie numa─ş de c├«t ╚Öi mare poet.
VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)
versificator s. v. POET.

Versificator dex online | sinonim

Versificator definitie

Intrare: versificator
versificator substantiv masculin admite vocativul