VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face versuri sau transpune ceva în versuri. ♦ Poet minor (la care meșteșugul de a face versuri este mai evident decât inspirația poetică). – Din fr. versificateur, lat. versificator, -oris.

VERSIFICATÓR, -OÁRE, versificatori, -oare, s. m. și f. Cel care face versuri; (în special) cel care scrie versuri cu ușurință, dar este lipsit de darul poetic.

versificatór s. m., pl. versificatóri

versificatór s. m., pl. versificatóri

VERSIFICATÓR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

VERSIFICATÓR s. v. poet.

VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator].

VERSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face versuri. ◊ (depr.) poet minor. (< fr. versificateur, lat. versificator)

VERSIFICATÓR ~i m. 1) Scriitor care versifică. 2) fam. depr. Persoană care scrie versuri fără a avea har poetic; poet lipsit de talent; poetastru. /<lat. versificator, fr. versificateur

versificator m. 1. cel ce face versuri; 2. cel ce posedă mai multă înlesnire în facerea versurilor decât geniu și invențiune poetică.

*versificatór, -oáre s. (lat. versificator). Care face versurĭ corecte ca formă fără să fie numaĭ de cît și mare poet.

VERSIFICATOR s. (LIT.) (rar) versuitor, (înv.) stihuitor. (Un bun ~.)

versificator s. v. POET.