VERSIFICÁ, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proză), o temă etc. în versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. – Din fr. versifier, lat. versificare.

VERSIFICÁT, -Ă, versificați, -te, adj. Scris sau transpus în versuri. – V. versifica.

VERSIFICÁ, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proză), o temă etc. în versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. – Din fr. versifier, lat. versificare.

VERSIFICÁT, -Ă, versificați, -te, adj. Scris sau transpus în versuri. – V. versifica.

VERSIFICÁ, versífic, vb. I. 1. Tranz. A transpune (un text) în versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri.

VERSIFICÁT, -Ă, versificați, -te, adj. Scris (sau transpus) în versuri. Alcătui o întinsă cronică versificată, întovărășită de sfaturi. IORGA, L. I 28.

versificá (a ~) vb., ind. prez. 3 versífică

versificá vb., ind. prez. 1 sg. versífic, 3 sg. și pl. versífică

VERSIFICÁ vb. (LIT.) a rima, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.

VERSIFICÁ vb. I. intr. A face versuri. ♦ tr. A transpune în versuri un text. [P.i. versífic, 3,6 -că. / < lat. versificare, cf. fr. versifier].

VERSIFICÁ vb. I. intr. a face versuri. II. tr. a transpune în versuri un text. (< fr. versifier, lat. versificare)

A VERSIFICÁ versífic 1. intranz. A compune versuri. 2. tranz. (texte în proză, teme, motive) A transpune în versuri. /<lat. versificare, it. versificare, fr. versifier

versificà v. 1. a face versuri; 2. a pune în versuri.

*versífic, a -á v. intr. (lat. versi-fico, -ficáre. V. veri-fic). Fac versurĭ (bune saŭ rele). V. tr. Pun în versurĭ: a versifica o fabulă. – Pe la 1840 și versuĭesc.

VERSIFICA vb. (LIT.) a rima, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.