VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; arta de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.

VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.

VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. Arta de a scrie versuri, alcătuirea versurilor; p. ext. poezie. La începuturile poeziei noastre, cînd meșteșugul versificației era încă plăpînd, Negruzzi a izbutit să dea lotuși tălmăciri ale Baladelor, care-i fac cinste. SADOVEANU, E. 225. – Variantă: (învechit) versificațiúne (MACEDONSKI, O. IV 32) s. f.

VERSIFICAȚIÚNE s. f. v. versificație.

versificáție (-ți-e) s. f., art. versificáția (-ți-a), g.-d. art. versificáției; pl. versificáții, art. versificáțiile (-ți-i-)

versificáție s. f. (sil. -ți-e), art. versificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. versificáției; pl. versificáții, art. versificáțiile (sil. -ți-i-)

VERSIFICÁȚIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.) 2. v. prozodie.

VERSIFICÁȚIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (P. ext.) Poezie. [Gen. -iei, var. versificațiune s.f. / cf. fr. versification].

VERSIFICAȚIÚNE s.f. v. versificație.

VERSIFICÁȚIE s. f. arta de a scrie versuri. ◊ (p. ext.) poezie. (< fr. versification)

VERSIFICÁȚIE ~i f. Arta și tehnica de a scrie versuri. [G.-D. versificației] /<lat. versificatio, ~onis, fr. versification

versificați(un)e f. 1. arta de a face versuri, de a supune limba poetică unui ritm, unei cadențe și unei măsuri; 2. întrebuințarea versurilor.

*versificațiúne f. (lat. versificátio, -ónis). Arta de a versifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

VERSIFICAȚIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.) 2. prozodie. (Probleme, reguli de ~.)