VERSÉT, versete, s. n. Paragraf, de obicei numerotat și cu înțeles de sine stătător, dintr-un text religios sau literar. – Din fr. verset.

VERSÉT, versete, s. n. Fiecare dintre paragrafele, de obicei numerotate, în care sunt împărțite unele texte religioase și care au, în general, un sens de sine stătător. – Din fr. verset.

VERSÉT, versete, s. m. Fiecare dintre paragrafele (de obicei numerotate) în care sînt împărțite unele texte (mai ales cele religioase) și care au în general un sens de sine stătător; stih. Cu același verset sculptat în granitul rece... mormintele, ca niște file risipite dintr-o carte uriașă, sclipeau printre ierburile presărate cu flori. ANGHEL, PR. 136. Rostea cu glas fanatic verseturi din coran. ALECSANDRI, P. III 345. ◊ Fig. În văzduh tremurau versetele ciocîrliilor. SADOVEANU, O. I 45.

versét s. n., pl. verséte

versét s. n., pl. verséte

VERSÉT s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.) 2. (înv.) soroacă. (~ în cărțile liturgice.)

VERSÉT s.n. Mic paragraf al cărților (religioase) care cuprinde câteva rânduri și are un înțeles complet. [Pl. -te, -turi. / < fr. verset, it. versetto].

VERSÉT s. n. mic paragraf numerotat, cu înțeles complet, dintr-un text religios sau literar. (< fr. verset)

VERSÉT ~e n. Paragraf din textele religioase, de obicei numerotate, care cuprinde un gând complet. ~ele unui psalm. /<it. versetto, fr. verset

verset n. scurt fragment biblic, compus din două șau trei rânduri și conținând un sens complet.

Verșeț n. oraș în Banat, între Baziaș și Temeșvar: 25.000 loc. Vinuri renumite.

*versét n., pl. e și urĭ (fr. verset, dim. d. vers, vers). Scurt paragraf din biblie (coran, talmud), frază biblică cu înțeles deplin. V. soroacă.

VERSET s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.) 2. (înv.) soroacă. (~ în cărțile liturgice.)

verset v. stih; stihiră.