versant definitie

11 definiții pentru versant

VERSÁNT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.
VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant.
VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal. Mehedințul se ține geograficește de munții Banatului și le formează versantul oriental. I. IONESCU, M. 47. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. – Pl. și: (m.) versanți (PROBL. GEOGR. I 98).
!versánt s. m., pl. versánți
versánt s. n./s. m., pl. versánte/versánți
VERSÁNT s. v. pantă.
VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].
VERSÁNT s. n. / s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)
VERSÁNT ~e n. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; pantă; povârniș; coastă; costișă. 2) Suprafața înclinată a unui acoperiș. [Pl. și versanți] /<fr. versant
*versánt n., pl. urĭ saŭ e (fr. versant, it. versante). Povîrniș, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor.
VERSANT s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, costișă, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ al unui deal.)

versant dex

Intrare: versant
versant 3 pl. -uri substantiv neutru
versant 2 pl. -e substantiv neutru
versant 1 pl. -i substantiv masculin