veros definitie

14 definiții pentru veros

VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux.
VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux.
VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Despre afaceri) Bazat pe speculații imorale; (despre persoane) care face afaceri bazate pe speculații imorale. Un șir de întîmplări, de bancheri veroși, de oameni hrăpăreți, au hotărît de soarta acestei colonii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 58.
verós (livr.) adj. m., pl. veróși; f. veroásă, pl. veroáse
verós adj. m., pl. veróși; f. sg. veroásă, pl. veroáse
VERÓS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculații ~oase.)
VERÓS adj. v. incorect, necinstit, necorect, neonest.
VERÓS, -OÁSĂ adj. Care se ocupă cu afaceri necinstite; necinstit, suspect; stricat. [Cf. fr. véreux].
VERÓS, -OÁSĂ adj. care se ocupă cu afaceri necinstite, suspecte; imoral. (< fr. véreux)
VERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se ocupă cu afaceri necinstite. Avocat ~. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care trezește suspiciuni; care dă de bănuit; suspect; îndoielnic; dubios. Acțiune ~oasă. /<fr. vereux
veros a. fig. nedemn de încredere, foarte suspect: afacere veroasă.
verós, -oásă adj. (fr. véreux, vermănos, corupt, d. ver, verme). Care n’are caracter, care reduce toate la interes (la ban): om veros. Neonest, necinstit: afacerĭ veroase.
veros adj. v. INCORECT. NECINSTIT. NECORECT. NEONEST.
VEROS adj. dubios, suspect. (Afaceri, speculații ~.)

veros dex

Intrare: veros
veros adjectiv