veronică definitie

12 definiții pentru veronică

veronícă s. f., pl. veroníci
VERONÍCĂ s. v. sporiș, verbină.
VERONÍCĂ1 s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique].
VERONÍCĂ2 s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♦ Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [< it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului].
VERONÍCĂ3 s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [< fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].[1]
VERONÍCĂ1 s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. (< fr. véronique)
VERONÍCĂ2 s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ◊ năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. (< it. veronica)
VERONÍCĂ3 s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique)
VERONÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice. /<lat. veronica
veronică f. plantă cu flori albastre, numită popular ventrilică.
*veronícă f., pl. ĭ (din latina botaniștilor veronica, d. numele sfinteĭ Veronica; ngr. veronika, vgr. Berenike și Pherenike, adică „aducătoare de biruință”; it. sp. verónica, cu acc. schimbat). Bot. Numele maĭ multor plante scrofuloriacee. V. voronică.
veroni s. v. SPORIȘ. VERBINĂ.

veronică dex

Intrare: veronică
veronică substantiv feminin