VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. -ișcan.

VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; mai ales ca termen de adresare) Văr. – Văr + suf. -ișcan.

VERIȘCÁN, -Ă, verișcani, -e, s. m. și f. (Familiar, mai ales la vocativ, m.) Văr (2). Pre legea mea... nu înțeleg nimica, verișcane. DELAVRANCEA, O. II 263. Bună ziua, verișcane. Ian spune-mi, mă rog, n-ai flămînzit aici de ieri? SBIERA, P. 285. Așa o fi, verișcane; dară mie pare că tot nu-mi vine a crede. ISPIRESCU, L. 257.

verișcánă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. verișcánei; pl. verișcáne

verișcánă s. f., g.-d. art. verișcánei; pl. verișcáne

VERIȘCÁNĂ s. v. vară, verișoară.

verișcán, -ă s. Fam. Epitet prietenos îld. văr.

verișcană s. v. VARĂ. VERIȘOARĂ.