veritabil definitie

13 definiții pentru veritabil

VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable.
VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable.
VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Adevărat, real, autentic. Echipele de muncitori... sînt dovada unei veritabile hărnicii. SAHIA, U.R.S.S. 54.
veritábil adj. m., pl. veritábili; f. veritábilă, pl. veritábile
veritábil adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilă, pl. veritábile
VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.
Veritabil ≠ neautentic, neveritabil
VERITÁBIL, -Ă adj. Adevărat, real; autentic. [Cf. fr. véritable, it. veritabile].
VERITÁBIL, -Ă adj. conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ◊ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)
VERITÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform adevărului; veridic; autentic. O întâmplare ~ă. 2) Care nu este imitat; fără impurități; curat; pur. Aur ~. /<fr. véritable
veritabil a. adevărat, real (aplicat la lucruri): calitate veritabilă.
*veritábil, -ă adj. (fr. véritable, d. lat. veritas, adevăr). Adevărat, nu falsificat: vin, aur veritabil.
VERITABIL adj. 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. natural, pur, (livr.) genuin. (Cafea ~.)

veritabil dex

Intrare: veritabil
veritabil adjectiv