Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru veritabil

VERIT├üBIL, -─é, veritabili, -e, adj. Conform cu adev─ârul; adev─ârat, real, autentic. ÔÖŽ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. ÔÇô Din fr. v├ęritable.
VERIT├üBIL, -─é, veritabili, -e, adj. Conform cu adev─ârul; adev─ârat, real, autentic. ÔÖŽ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. ÔÇô Din fr. v├ęritable.
VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, adj. Adevărat, real, autentic. Echipele de muncitori... sînt dovada unei veritabile hărnicii. SAHIA, U.R.S.S. 54.
veritábil adj. m., pl. veritábili; f. veritábilă, pl. veritábile
veritábil adj. m., pl. veritábili; f. sg. veritábilă, pl. veritábile
VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.
Veritabil Ôëá neautentic, neveritabil
VERIT├üBIL, -─é adj. Adev─ârat, real; autentic. [Cf. fr. v├ęritable, it. veritabile].
VERIT├üBIL, -─é adj. conform cu adev─ârul; adev─ârat, real; autentic. ÔŚŐ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. v├ęritable)
VERIT├üBIL ~─â (~i, ~e) 1) Care este ├«n corespundere cu adev─ârul; conform adev─ârului; veridic; autentic. O ├«nt├ómplare ~─â. 2) Care nu este imitat; f─âr─â impurit─â╚Ťi; curat; pur. Aur ~. /<fr. v├ęritable
veritabil a. adev─ârat, real (aplicat la lucruri): calitate veritabil─â.
*verit├íbil, -─â adj. (fr. v├ęritable, d. lat. veritas, adev─âr). Adev─ârat, nu falsificat: vin, aur veritabil.
VERITABIL adj. 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. natural, pur, (livr.) genuin. (Cafea ~.)

Veritabil dex online | sinonim

Veritabil definitie

Intrare: veritabil
veritabil adjectiv