VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el.

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el.[1]

VERIGÉL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la niște solzi mici, cu flori galbene-roșietice, situate în vîrful tulpinii; crește pe rădăcinile unor plante ( Orobanche caryrphyllaceae).

verigél (plantă) s. m., pl. verigéi, art. verigéii

verigél s. m., pl. verigéi, art. verigéii

VERIGÉL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

VERIGÉL ~i m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunze în formă de solzi mici și cu flori galbene-roșietice, dispuse în ciorchini. /verigă + suf. ~el

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vîntului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.