VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

VERIGÁRIU s. m. v. verigar.

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

VERIGÁRIU s. m. v. verigar.

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin cîte un spin, cu flori mici galbene-verzui, cu fructele cărnoase, negre, care închid cîte doi, trei sîmburi tari (fructele și rădăcina se întrebuințează în medicină pentru proprietățile lor purgative) (Rhamnus cathartica).

verigár s. m., pl. verigári

verigár s. m., pl. verigári

VERIGÁR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, crușin, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului.

VERIGÁR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative. /verigă + suf. ~ar

verigar m. Bot. Tr. gladiș (după frunzele-i ovale).

verigár m. (d. verigă, după forma fructelor luĭ. Tot așa germ. ring-ahorn și ung. gyürü-juhar). Pațachină, un copăcel. Gladiș.

verigar s. v. GLADIȘ. GLĂDICI. SALBĂ-MOALE.

VERIGAR s. (BOT.; Rhamnus cathartica) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, crușîn, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cînesc, lemn-rîios, lemnul-cîinelui, poama-cîinelui, spin-alb, spinele-cerbului.