verificat definitie

2 intrări

17 definiții pentru verificat

VERIFICÁ, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.
VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica.
VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.
VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil. – V. verifica.
VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla, a examina pentru a constata dacă corespunde adevărului, realității sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211. Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113. Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215. Refl. pas. Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva, pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține.
VERIFICÁT, -Ă, verificați, -te, adj. Supus unei cercetări, unui control, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experiență, încercat; p. ext. capabil.
verificá (a ~) vb., ind. prez. 3 verífică
verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. și pl. verífică; conj. prez. 3 sg. și pl. verífice
VERIFICÁ vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
VERIFICÁT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3. v. revizuit. 4. v. dovedit.
VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare)
A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /<lat. verificare, fr. vérifier
VERIFICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A VERIFICA. 2) fig. (despre persoane) Care are multă experiență de viață. /v. a verifica
verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.
*verífic, a v. tr. (mlat. veri-fico, -ficáre, d. verus, adevărat, și facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.
VERIFICA vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
VERIFICAT adj. 1. încercat, probat, (înv.) probăluit, prubuit. (Motor ~.) 2. controlat, revizuit. (Un calcul ~.) 3. controlat, revăzut, revizuit. (Text ~.) 4. adeverit, confirmat, demonstrat, dovedit, probat. (Ce ți-am spus e lucru ~.)

verificat dex

Intrare: verifica
verifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: verificat
verificat adjectiv