Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru verificare

VERIFIC├ü, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dac─â corespunde adev─ârului, cerin╚Ťelor, calit─â╚Ťii sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea ├«n ce m─âsur─â corespunde func╚Ťiei sau calit─â╚Ťii pe care o de╚Ťine sau care i se ├«ncredin╚Ťeaz─â. ÔÇô Din fr. v├ęrifier, lat. verificare.
VERIFIC├üRE, verific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a verifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. verifica.
VERIFIC├ü, ver├şfic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dac─â corespunde adev─ârului, cerin╚Ťelor, calit─â╚Ťii sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea ├«n ce, m─âsur─â corespunde func╚Ťiei sau calit─â╚Ťii pe care o de╚Ťine sau care i se ├«ncredin╚Ťeaz─â. ÔÇô Din fr. v├ęrifier, lat. verificare.
VERIFIC├üRE, verific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a verifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. verifica.
VERIFIC├ü, ver├şfic, vb. I. Tranz. 1. A controla, a examina pentru a constata dac─â corespunde adev─ârului, realit─â╚Ťii sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai f─âcut dosarele. Tu ai ales foi╚Ťele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211. Deschideam abecedarul ╚Öi-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113. Trebuie s─â verifice faptele, s─â aib─â o explicare, s─â se lumineze. BART, E. 215. Refl. pas. Adev─âra╚Ťii prieteni se cunosc la nevoie, dar se verific─â la bucurie. BARANGA, I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva, pentru a vedea ├«n ce m─âsur─â corespunde func╚Ťiei sau calit─â╚Ťii pe care o de╚Ťine.
VERIFIC├üRE, verific─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a verifica ╚Öi rezultatul ei. 1. Examinare, supunere la control, probare a exactit─â╚Ťii. C├«nd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un venit de 400 galbeni? ALECSANDRI, T. 1736. 2. Analizare a activit─â╚Ťii unei persoane pentru a constata dac─â ea corespunde sarcinii sau calit─â╚Ťii pe care o are.
verific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ver├şfic─â
verificáre s. f., g.-d. art. verificắrii; pl. verificắri
verific├í vb., ind. prez. 1 sg. ver├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. ver├şfic─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ver├şfice
verificáre s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări
VERIFICÁ vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
VERIFIC├üRE s. 1. ├«ncercare, probare, prob─â, (pop.) cercare, (├«nv.) verifica╚Ťie, verific─âciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. v. prob─â. 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (├«nv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control.
VERIFIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a verifica ╚Öi rezultatul ei; control, prob─â. [< verifica].
VERIFIC├ü vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dac─â se ├«ndeplinesc anumite condi╚Ťii. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. v├ęrifier, lat. verificare)
A VERIFIC├ü ver├şfic tranz. 1) (date, nout─â╚Ťi, teze, afirma╚Ťii) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili ├«n ce m─âsur─â corespunde func╚Ťiei pe care o de╚Ťine sau care i se acord─â. /<lat. verificare, fr. v├ęrifier
verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.
*ver├şfic, a -├í v. tr. (mlat. veri-fico, -fic├íre, d. verus, adev─ârat, ╚Öi facere, a face). Controlez, cercetez dac─â e adev─ârat or─ş exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.
*verifica╚Ťi├║ne (lat. verific├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a verifica. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
VERIFICA vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
VERIFICARE s. 1. ├«ncercare, probare, prob─â, (pop.) cercare, (├«nv.) verifica╚Ťie, verific─âciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. (MAT.) prob─â. (~ unei ├«mp─âr╚Ťiri.) 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (├«nv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control, inspectare, inspec╚Ťie, revizie. (~ a decurs ├«n bune condi╚Ťii.)
în verificare expr. (intl. -d. oameni) dubios, care nu prezintă încredere.

Verificare dex online | sinonim

Verificare definitie

Intrare: verifica
verifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: verificare
verificare substantiv feminin