verificare definitie

2 intrări

21 definiții pentru verificare

VERIFICÁ, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.
VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica.
VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.
VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica.
VERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla, a examina pentru a constata dacă corespunde adevărului, realității sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211. Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113. Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215. Refl. pas. Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva, pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține.
VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. 1. Examinare, supunere la control, probare a exactității. Cînd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un venit de 400 galbeni? ALECSANDRI, T. 1736. 2. Analizare a activității unei persoane pentru a constata dacă ea corespunde sarcinii sau calității pe care o are.
verificá (a ~) vb., ind. prez. 3 verífică
verificáre s. f., g.-d. art. verificắrii; pl. verificắri
verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. și pl. verífică; conj. prez. 3 sg. și pl. verífice
verificáre s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări
VERIFICÁ vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
VERIFICÁRE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. v. probă. 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control.
VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica].
VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare)
A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /<lat. verificare, fr. vérifier
verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.
*verífic, a v. tr. (mlat. veri-fico, -ficáre, d. verus, adevărat, și facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.
*verificațiúne (lat. verificátio, -ónis). Acțiunea de a verifica. – Și -áție, dar ob. -áre.
VERIFICA vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)
VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. (MAT.) probă. (~ unei împărțiri.) 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control, inspectare, inspecție, revizie. (~ a decurs în bune condiții.)
în verificare expr. (intl. -d. oameni) dubios, care nu prezintă încredere.

verificare dex

Intrare: verifica
verifica conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: verificare
verificare substantiv feminin