Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru veridicitate

VERIDICITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. – Din fr. véridicité.
VERIDICITÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. – Din fr. véridicité.
VERIDICITÁTE s. f. (Rar) Caracterul, însușirea a ceea ce este veridic. Nenumărate opere ale lui Grigorescu îmbină într-un tot armonios frumusețea oamenilor cu minunatele peisagii subcarpatice sau ale Bărăganului scăldat în soare, în scene... pline de firesc și veridicitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5.
veridicitáte s. f., g.-d. art. veridicitắții
veridicitáte s. f., g.-d. art. veridicității
VERIDICITÁTE s. v. adevăr.
VERIDICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. [Cf. fr. véridicité].
VERIDICITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este veridic; veracitate. (< fr. véridicité)
VERIDICITÁTE f. Caracter veridic; veracitate; autenticitate. [G.-D. veridicității] /<fr. veridicité
VERIDICITATE s. adevăr, realitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ unei afirmații.)

Veridicitate dex online | sinonim

Veridicitate definitie

Intrare: veridicitate
veridicitate (numai) singular substantiv feminin