verișor definitie

9 definiții pentru verișor

VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ișor.
VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ișor.
VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui văr. Ce faci așa fețe, verișoară? GALACTION, O. I 70. Cu un numeros contingent de nepoți și nepoate, de veri și verișoare, de fini și fine, era posedată de un tiranic demon matrimonial. C. PETRESCU, C. V. 177. Să nu ne lăsăm pînă n-om dobîndi o verișoară. DELAVRANCEA, U. 347.
verișór s. m., pl. verișóri
verișór s. m., pl. verișóri
VERIȘÓR s. văr, (pop. și fam.) veric, verișcan, (Maram.) verincel. (Sunt ~i primari.)
verișor m. formă mângâietoare pentru văr.
verișór, -oáră s. (dim. d. văr. D. rom. vine ung. vérsár și vésár). Vest. Văr. – În est, ob. văr.
VERIȘOR s. văr, (pop. și fam.) veric, verișcan, (Maram.) verincel. (Sînt ~ primari.)

verișor dex

Intrare: verișor
verișor admite vocativul substantiv masculin