VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.

VIRGINÁL², -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.

VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.

VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină, de fecioară; feciorelnic, virgin. Acele muieri... atrag la sine, spre a le da brînci în orgii... creaturile cele mai fragile, cele mai virginale. GHICA, A. 696. 2. Fig. Candid, pur. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. A ta inimă-i închină Virginalele-i comori. ALECSANDRI, P. II 172. – Variantă: (învechit) verginál, -ă (NEGRUZZI, S, II 37) adj.

virginál¹ adj. m., pl. virgináli; f. virginálă, pl. virginále

virginál adj. m., pl. virgináli; f. sg. virginálă, pl. virginále

VIRGINÁL adj. v. inocent.

VERGINÁL, -Ă adj. v. virginal.

VIRGINÁL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]

VIRGINÁL², -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)

VIRGINÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de virgine; propriu virginelor; feciorelnic. 2) fig. Care se caracterizează prin curățenie sufletească; curat la suflet; neprihănit; cast; candid; pur. /<fr. virginal, lat. virginalus

virginal a. ce ține de virgine: ființe cu forțe virginale AL.

*virginál, -ă adj. (lat. virginalis). De virgină. Adv. Ca o virgină.

VIRGINAL adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)