vergea definitie

10 definiții pentru vergea

VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngustă și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).
VERGEÁ, vergele, s. f. 1. Vargă, nuia de lemn. Soldatul care nu se supunea ori nu executa o poruncă era bătut cu vergele pînă la moarte. CAMIL PETRESCU, O. II 566. Am o vergea groasă care luminează-n casă (Lumînarea). SBIERA, P. 322. Face fata podișor, împletit din vergele subțiri, și îl pune subt căpătîi. ȘEZ. XIII 99. ♦ Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii, pe măsură ce aceasta se învelește pe sulul războiului de țesut, pentru a separa și a întinde firele; fuscel. Colo, lîngă fereastră, stau stativele puse, Pe sul și pe vergele sînt firele aduse. BELDICEANU, P. 68. 2. Fiecare dintre stinghiile fixate (cruciș) la cercevelele ferestrelor; gratie. Prin vergelele încrucișate ale ferestrelor, vederea se întindea peste toată lățimea rîului. ODOBESCU, S. I 139. ♦ Bară de metal (flexibilă) avînd diferite întrebuințări. Niște vergele lungi de alamă împodobeau pereții așteptînd picturile. BASSARABESCU, S. N. 180. ♦ Vargă metalică cu care în trecut se curăța și se încărca pușca. Pe tine te lăsasem acasă ștergîndu-ți pușca: știi că ruginise încărcătura înăuntru și te apucaseși s-o scoți cu vergeaua. CARAGIALE, T. II 40.
vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle, art. vergélele
vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle
VERGEÁ s. 1. v. sucitor. 2. arbiu, vargă. (~ pentru curățat pușca.) 3. v. fuscel. 4. v. buhai.
VERGEÁ ~éle f. (diminutiv de la vargă) 1) Fiecare dintre bețișoarele care se așază între firele urzelii pentru a le separa. 2) Fiecare dintre barele fixate în tocul unei uși sau al unei ferestre, formând împreună un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei] /<lat. virgella
vergea f. 1. vargă mică; 2. vargă de încărcat o pușcă. [Lat. *VIRGELLA = VIRGULA].
vergeá f., pl. ele (dim. d. vargă, vergĭ, saŭ lat. pop. virgella, cl. virgula, it. vergella. D. rom. vine ngr. vergiá. V. virgulă). Vărguță unsă cu cleĭ de prins păsările. Vargă mică. Varga puștiĭ (V. arbiŭ). Vargă de metal la o construcțiune, la o mașină, la un crivat: un pat de vergele. V. dreavă.
VERGEA s. 1. făcăleț, sucitor, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.) 2. arbiu, vargă. (~ pentru curățat pușca.) 3. (TEHN.) fuscel, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 4. (TEHN.) buhai, cîrlig, greblă, hreapcă, (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasă.)

vergea dex

Intrare: vergea
vergea substantiv feminin