Dicționare ale limbii române

O definiție pentru veref

veréf n., pl. urĭ (bg. na verev, sîrb. na hero, id.). Munt. În veref, diagonal, din colț în colț (la croit). – În Mold. și Munt. est și -if, în Arg. -éŭ.

Veref dex online | sinonim

Veref definitie