VERDÚRĂ, verduri, s. f. (Franțuzism neobișnuit) Verdeață. Voi, umbre ușoare, Care trecătoare Prin lume zburați Și cu o murmură, Umbroasa verdură Dulce clătinați. NEGRUZZI, S. II 66.

VERDÚRĂ, verduri, s. f. (Franțuzism) Verdeață (1). – După fr. verdure.

verdúră s. f., pl. verdúri

VERDÚRĂ s. v. verde, verdeață.

VERDÚRĂ s.f. Termen folosit pentru a denumi o tapițerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetație. [< fr. verdure].

VERDÚRĂ s. f. tapițerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetație. (< fr. verdure)

verdură s. v. VERDE. VERDEAȚĂ.