Dicționare ale limbii române
VERDÉTE, verdeți, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boiștean. Larva fluturelui-de-varză. 2. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde; retevei, scurtătură. – Variantă: (1) verdéț (MARIAN, INS. 292) s. m.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
VERDÉȚ s. m. v. verdete.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
VERDÉTE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bâtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete.
VERDÉTE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
verdeț m. Zool. boiștean (după spinarea-i verde ca iarba).
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
verdéte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiștean. Olt. Nuĭa verde.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
verdete s. v. BOIȘTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
VERDEȚ, Ilie (1925-2001, n. Comănești, jud. Bacău), om politic român. Comunist. Prim-min. (1979-1983). A întemeiat Partidul Socialist al Muncii, fiind ales în funcția de președinte (1992-2000).
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
verdeț dex
Intrare: Verdeț
Verdeț
Intrare: verdete
verdeț
substantiv masculin
verdete
substantiv masculin