verbúnc s.n. (reg.) hora recruților austromaghiari (în trecut, în Ardeal).

verbúnc n., pl. urĭ și -úncă f., pl. ĭ (rut. verbúnk, verbúnok, pol. werbunek, ung. verbung, d. germ. werbung, recrutare, înrolare). Hora recruților austro-ungureștĭ cînd îĭ lua la oaste. Mold. Fam. A juca verbuncu, a face ștrengăriĭ, maĭ ales amoroase. – Și berbunc, -uncă. În Trans. și bărbunc. V. podgheaz.