Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru verbin─â

VERB├ŹN─é, verbine, s. f. Numele mai multor specii ╚Öi variet─â╚Ťi de plante erbacee decorative cu frunze din╚Ťate, ascu╚Ťite la v├órf ╚Öi acoperite cu peri, cu flori ro╚Öii, albe, purpurii sau liliachii; verven─â (Verbena); plant─â apar╚Ťin├ónd uneia dintre aceste specii sau variet─â╚Ťi. ÔÇô Din lat. verbena.
VERB├ŹN─é, verbine, s. f. Numele mai multor specii ╚Öi variet─â╚Ťi de plante erbacee decorative cu frunze din╚Ťate, ascu╚Ťite la v├órf ╚Öi acoperite cu peri, cu flori ro╚Öii, albe, purpurii sau liliachii; verven─â (Verbena); plant─â apar╚Ťin├ónd uneia dintre aceste specii sau variet─â╚Ťi. ÔÇô Din lat. verbena.
VERB├ŹN─é, verbine, s. f. Nume dat mai multor specii ╚Öi variet─â╚Ťi de plante erbacee cu frunze din╚Ťate, ascu╚Ťite la v├«rf ╚Öi acoperite cu peri aspri ╚Öi cu flori ro╚Öii, roz, albe, purpurii sau liliachii (Verbena). ├Än mai d─âdeau micsandrele ╚Öi ├«n iunie se ├«ndesau ca peria, la un loc cu rozetele ╚Öi verbinele. BASSARABESCU, S. N. 86. Mirosul florilor veni p├«n─â la el ╚Öi se dep─ârta iar─â, l─âs├«nd ├«n urm─â numai un parfum de verbin─â. ANGHEL-IOSIF, C. E. 18. B─âtr├«na schimba apa de prin paharele cu verbine, cu busuioc ╚Öi rosmarin. MACEDONSKI, O. III 9. Mi-ai luat din gr─âdin─â O garoaf─â ╚Öi-o verbin─â. TEODORESCU, P. P. 288.
!verb├şn─â s. f., g.-d. art. verb├şnei; pl. verb├şne
verb├şn─â/verv├ęn─â s. f., g.-d. art. verb├şnei/verv├ęnei; pl. verb├şne/verv├ęne
VERB├ŹN─é s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicu╚Ť─â, (fran╚Ťuzism) verven─â. 2. (Verbena officinalis) spori╚Ö, (reg.) m─âturi╚Ť─â, spornic, veronic─â.
VERBÉNĂ s.f. v. verbină.
VERB├ŹN─é s.f. Plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, ascu╚Ťite la v├órf ╚Öi cu flori ro╚Öii, albe, purpurii sau liliachii, pl─âcut mirositoare; verven─â. [Var. verben─â s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].
VERB├ŹN─é/VERV├ëN─é s. f. plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, ascu╚Ťite la v├órf ╚Öi cu flori ro╚Öii, albe, purpurii sau liliachii, pl─âcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)
verb├şn─â (-ne), s. f. ÔÇô Verven─â, plant─â. ÔÇô Mr. virghin─â. Lat. verbena (sec. XIX). ÔÇô Der. direct─â din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnic─â ╚Öi mai mult cea din bg. v─ârbina (Conev 43). Este dubletul lui verven─â, s. f., din fr. verveine.
VERB├ŹN─é ~e f. Plant─â erbacee decorativ─â anual─â, cu frunze din╚Ťate ╚Öi cu flori ro╚Öii, albe sau liliachii, cultivat─â pentru mirosul ei pl─âcut. [G.-D. verbinei; Var. verven─â] /<lat. verbena
verbin─â f. plant─â cu florile mici lila deschise (Vervena). [Indirect din lat. VERVENA].
*verb├şn─â f., pl. e (lat. verb├ęna, fr. verveine). O plant─â verbenacee ornamental─â ╚Öi oficinal─â cu propriet─â╚Ť─ş amare, aromatice ╚Öi astringente (verb├ęna officin├ílis). ÔÇô ╚śi m─âturi╚Ť─â ╚Öi spori╚Ö.
VERBIN─é s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicu╚Ť─â, (fran╚Ťuzism) verven─â. 2. (Verbena officinalis) spori╚Ö, (reg.) m─âturi╚Ť─â, spornic, veronic─â.

Verbin─â dex online | sinonim

Verbin─â definitie

Intrare: verbin─â
verben─â substantiv feminin
verbin─â substantiv feminin