VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

VERBALÍSM s. n. Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor exprimate prin ele; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. – Din fr. verbalisme.

verbalísm s. n.

verbalísm s. n.

VERBALÍSM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.)

VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme].

VERBALÍSM s. n. 1. metodă de învățământ bazată mai mult pe învățarea cuvintelor (noțiunilor) decât pe formarea raționamentului elevilor. 2. (peior.) tendință de a da mai multă importanță cuvintelor și simbolurilor decât ideilor; abuz, beție de cuvinte. (< fr. verbalisme)

VERBALÍSM n. Tendință de a face abuz de cuvinte în exprimarea unor idei. /<fr. verbalisme

VERBALISM s. vorbărie, (franțuzism) verbiaj, verbozitate. (~ul unui reportaj.)

VERBALÍSM s. n. (< fr. verbalisme): tendință de a acorda mai multă atenție cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în exprimarea unor idei.