Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ventuz─â

VENT├ÜZ─é, ventuze, s. f. 1. Organ ├«n form─â de disc al unor animale (acvatice), care le permite s─â se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticl─â, cu marginea superioar─â pu╚Ťin r─âsfr├ónt─â, care se aplic─â (prin crearea de vid ├«n interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mic─â congestie local─â a s├óngelui (├«n scop curativ). 3. Aparat ├«n form─â de clopot, cu ajutorul c─âruia se scoate aerul care ├«mpiedic─â circula╚Ťia unui lichid ├«ntr-o conduct─â. ÔÇô Din fr. ventouse.
VENT├ÜZ─é, ventuze, s. f. 1. Organ ├«n form─â de disc al unor animale (acvatice), care le permite s─â se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticl─â, cu marginea superioar─â pu╚Ťin r─âsfr├ónt─â, care se aplic─â (prin crearea de vid ├«n interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mic─â congestie local─â a s├óngelui (├«n scop curativ). 3. Aparat ├«n form─â de clopot, cu ajutorul c─âruia se scoate aerul care ├«mpiedic─â circula╚Ťia unui lichid ├«ntr-o conduct─â. ÔÇô Din fr. ventouse.
VENT├ÜZ─é, ventuze, s. f. 1. Organ al unor animale acvatice, cu ajutorul c─âruia ele se fixeaz─â pe suprafa╚Ťa unui corp. 2. Pahar mic de sticl─â cu marginile rotunjite, care se aplic─â ├«n scopuri terapeutice pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mic─â congestie local─â a s├«ngelui; pahar. Lua temperaturile, punea ventuze la bolnavi, f─âcea injec╚Ťii cu o ├«ndem├«nare de uimea pe doctori. MIRONESCU, S. A. 124. 3. Valv─â automat─â, prin care poate ie╚Öi aerul care st├«njene╚Öte circula╚Ťia apei ├«ntr-o conduct─â.
vent├║z─â s. f., g.-d. art. vent├║zei; pl. vent├║ze
vent├║z─â s. f., g.-d. art. vent├║zei; pl. vent├║ze
VENT├ÜZ─é s. (pop.) pahar, (reg.) zbanc─â, zban╚Ť. (E r─âcit, i-a pus ~e.)
VENT├ÜZ─é s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite s─â se fixeze pe diferite corpuri ca s─â sug─â. 2. P─âh─ârel special de sticl─â care se aplic─â pe piele dup─â ce s-a rarefiat aerul din el prin c─âldur─â pentru a provoca o mic─â congestie local─â cu efect curativ. 3. Aparat ├«n form─â de clopot cu care se scoate aerul care ├«mpiedic─â circula╚Ťia apei ├«ntr-o conduct─â. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bar─â, care prin depresiune absorb coala de h├órtie, iar prin presiune o depun la semnele ma╚Öinii de imprimat. [< fr. ventouse].
VENT├ÜZ─é s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. p─âh─ârel special de sticl─â ce se aplic─â pe piele dup─â ce s-a rarefiat aerul din el prin c─âldur─â pentru a provoca o mic─â congestie local─â cu efect curativ. 3. aparat ├«n form─â de clopot cu care se scoate aerul ce ├«mpiedic─â circula╚Ťia apei ├«ntr-o conduct─â. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bar─â, care prin depresiune absorb coala de h├órtie, iar prin presiune o depun la semnele ma╚Öinii de imprimat. (< fr. ventouse)
vent├║z─â (-ze), s. f. ÔÇô Organ sau recipient care se fixeaz─â pe ceva. ÔÇô Mr. vinduz─â. Fr. ventouse; mr., din it. ventosa, cf. ngr. ╬▓╬Á╬Ż¤ä╬┐ß┐Ž¤â╬▒, venduza.
VENT├ÜZ─é ~e f. 1) Vas mic de sticl─â, care se aplic─â pe corpul unui bolnav, dup─â ce s-a rarefiat aerul din el prin ├«nc─âlzire, pentru a provoca o mic─â congestie local─â cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul c─âruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge s├óngele). 3) Dispozitiv cu ajutorul c─âruia se poate extrage aerul care ├«mpiedic─â circula╚Ťia apei ├«ntr-o conduct─â. /<ngr. ventuza, fr. ventouse
ventuz─â f. 1. p─âh─ârel de sticl─â ce sÔÇÖaplic─â pe piele ╚Öi ├«n care se face vidul spre a ridica epiderma ╚Öi a produce o irita╚Ťiune local─â; 2. organ particular unor animale, ca lipitoarea (= fr. ventouse).
*vent├║z─â f., pl. e (fr. ventouse, d. lat. ventosa, adic─â ÔÇ×v├«ntoas─âÔÇŁ [sco╚Ť├«ndu-─ş aeru], sub├«n╚Ť. cuc├║rbita, dovleac, tivd─â). Clopo╚Ťel de sticl─â or─ş un simplu p─âh─ârel al c─âru─ş interior se ├«nc─âlze╚Öte cu spirt aprins care a fost turnat pe o bucat─â de vat─â ╚Öi apo─ş se aplic─â pe spinarea, pe p─şeptu or─ş la t├«mplele unu─ş bolnav ca s─â i se produc─â o irita╚Ťiune local─â c├«nd e congestionat, ca atunc─ş c├«nd e r─âcit ╚Ö. a. (S├«nt ╚Öi ventuze cu pomp─â). Organu cu care lipitoarea se prinde de p─şelea unu─ş animal. (Pic─şoarele caracati╚Ťe─ş ├«s pline de ventuze). ╚śi zbanc─â, zban╚Ť, zbran╚Ť.
VENTUZ─é s. (pop.) pahar, (reg.) zbanc─â, zban╚Ť. (E r─âcit, i-a pus ~e.)
ventuz─â, ventuze s. f. (glum.) s─ârut.

Ventuz─â dex online | sinonim

Ventuz─â definitie

Intrare: ventuz─â
ventuz─â substantiv feminin