ventru definitie

8 definiții pentru ventru

VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre
VÉNTRU s. (FIZ.) v. umflătură.
VÉNTRU s.n. 1. (Rar) Pântece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
VENTRU s. (FIZ.) umflătură.

ventru dex

Intrare: ventru
ventru substantiv neutru