Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ventrilog─â

VENTRIL├ôC, -─é, ventriloci, -ce, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care poate rosti cuvintele f─âr─â a mi╚Öca buzele ╚Öi f─âr─â a deschide gura, d├ónd impresia c─â vorbe╚Öte din abdomen. [Var.: ventril├│g, -─â s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Din fr. ventriloque.
VENTRILÓG, -Ă s. m. și f. v. ventriloc.
VENTRIL├ôC, -─é, ventriloci, -ce, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care poate rosti cuvintele f─âr─â a mi╚Öca buzele ╚Öi f─âr─â a deschide gura, d├ónd impresia c─â vorbe╚Öte din abdomen. [Var.: ventril├│g, -─â s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Din fr. ventriloque.
VENTRILÓG, -Ă, s. m. și f. v. ventriloc.
VENTRIL├ôC, -─é, ventriloci, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care. poate rosti cuvintele f─âr─â a mi╚Öca buzele ╚Öi a deschide gura, d├«nd impresia c─â vorbe╚Öte din p├«ntece. Vorbi... nemi╚Öcat, ca un om ne├«nsufle╚Ťit, de c├«rp─â; un om mecanic din cei adu╚Öi pe scen─â la reprezenta╚Ťiile de ventriloci. C. PETRESCU, C. V. 288. ÔŚŐ Fig. (Adjectival) [Gramofonul:] Eu s├«nt un mecanism, precoce, S├«nt o cutie ventriloc─â, Un fericit concurs de piese cu ac╚Ťiune reciproc─â. TOP├ÄRCEANU, P. 80. ÔÇô Variant─â: ventr├şlog, -─â (VLAHU╚Ü─é, O. A. III 69) s. m. ╚Öi f.
VENTRILÓG, -Ă s. m. și f. v. ventriloc.
ventril├│c─â s. f., g.-d. art. ventril├│cei; pl. ventril├│ce
ventril├│c─â s. f., g.-d. art. ventril├│cei; pl. ventril├│ce
VENTRIL├ôC, -─é s.m. ╚Öi f. Cel care poate vorbi f─âr─â a mi╚Öca buzele ╚Öi gura, d├ónd impresia c─â vorbe╚Öte din abdomen. [Var. ventrilog, -─â s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter ÔÇô abdomen, loquor ÔÇô a vorbi].
VENTRILÓG, -Ă s.m. și f. v. ventriloc.
VENTRILÓC, -Ă s. m. f. cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. (< fr. ventriloque)
VENTRILÓC ~că (~ci, ~ce) m. și f. adjectival Persoană care poate vorbi fără a mișca buzele, cu o voce înfundată, ce pare a veni din burtă. /<fr. ventriloque

Ventrilog─â dex online | sinonim

Ventrilog─â definitie

Intrare: ventriloc─â
ventrilog─â substantiv feminin admite vocativul
ventriloc─â substantiv feminin admite vocativul