VENTRICULOGRAFÍE, ventriculografii, s. f. (Med.) Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. – Din fr. ventriculographie.

VENTRICULOGRAFÍE, ventriculografii, s. f. (Med.) Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. – Din fr. ventriculographie.

ventriculografíe (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. ventriculografíei; pl. ventriculografíi, art. ventriculografíile

ventriculografíe s. f. → grafie

VENTRICULOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau după puncția acestora. [Gen. -iei. / < fr. ventriculographie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. graphein – a scrie].

VENTRICULOGRAFÍE s. f. radiografie a ventriculelor cerebrale sau ale inimii. (< fr. ventriculographie)

VENTRICULO- „ventricul, ventricular”. ◊ L. ventriculos „cavitate mică” > fr. ventriculo-, engl. id., germ. ventriculo- > rom. ventriculo-. □ ~atriostomie (v. atrio-, v. -stomie), s. f., derivație ventriculoatrială; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă de cercetare radiologică a ventriculelor cerebrale; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare grafică obținută la ventriculografie. 2. Diagramă a activității electrice a ventriculului; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a unui ventricul; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui ventricul.