ventral definitie

11 definiții pentru ventral

VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântec, privitor la pântec, din regiunea pântecului; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.
VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.
VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Al pîntecelui, privitor la pîntece, din regiunea pîntecelui.
ventrál adj. m., pl. ventráli; f. ventrálă, pl. ventrále
ventrál adj. m., pl. ventráli; f. sg. ventrálă, pl. ventrále
VENTRÁL adj. v. abdominal.
VENTRÁL, -Ă adj. Din regiunea pântecelui; referitor la această regiune. [< fr. ventral, cf. lat. ventralis < venter – pântece].
VENTRÁL, -Ă adj. 1. din regiunea abdomenului. 2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale). (< fr. ventral, lat. venralis)
VENTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de pântece; propriu pântecelui; abdominal. 2) Care se află în regiunea pântecelui. Parte ~ă. Colici ~e. [Sil. ven-tral] /<fr. ventral, lat. ventralis
ventrál, -ă adj. (lat. ventralis, d. venter, pîntece. V. ventricul). De la pîntece: regiunea ventrală.
VENTRAL adj. (ANAT.) abdominal. (Regiunea ~.)

ventral dex

Intrare: ventral
ventral adjectiv