Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ventilare

VENTIL├ü, ventilez, vb. I. Tranz. A ├«mprosp─âta aerul (viciat) dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis prin deplasarea ╚Öi ├«nlocuirea lui. ÔÖŽ Refl. pas. Fig. (Despre idei, ╚Ötiri, proiecte) A fi pus ├«n circula╚Ťie, a ajunge obiect de discu╚Ťie. ÔÇô Din fr. ventiler, lat. ventilare.
VENTIL├üRE, ventil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ventila ╚Öi rezultatul ei; ventila╚Ťie. ÔÇô V. ventila.
VENTIL├ü, ventilez, vb. I. Tranz. A ├«mprospata aerul (viciat) dintr-un spa╚Ťiu ├«nchis prin deplasarea ╚Öi ├«nlocuirea lui. ÔÖŽ Refl. pas. Fig. (Despre idei, ╚Ötiri, proiecte) A fi pus ├«n circula╚Ťie, a ajunge obiect de discu╚Ťie. ÔÇô Din fr. ventiler, lat. ventilare.
VENTIL├üRE, ventil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ventila ╚Öi rezultatul ei; ventila╚Ťie. ÔÇô V. ventila.
VENTIL├ü, ventilez, vb. I. Tranz. A ├«mprosp─âta aerul dintr-o ├«nc─âpere. V. aerisi. ÔÖŽ Refl. pas. Fig. (Despre idei, ╚Ötiri, proiecte) A fi pus ├«n circula╚Ťie, a forma obiect de discu╚Ťie. V. colporta.
VENTIL├üRE, ventil─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ventila.
ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză
ventiláre s. f., g.-d. art. ventilắrii; pl. ventilắri
ventil├í vb., ind. prez. 1 sg. ventil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ventile├íz─â
ventiláre s. f., g.-d. art. ventilării; pl. ventilări
VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.
VENTILÁRE s. 1. v. împrospătare. 2. v. aerisire.
VENTIL├ü vb. I. tr. 1. A face ventila╚Ťie. 2. (Fig.) A pune ├«n circula╚Ťie, a lansa (o idee, o ╚Ötire etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].
VENTIL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ventila ╚Öi rezultatul ei; ventila╚Ťie. [< ventila].
VENTIL├ü vb. tr. 1. a face ventila╚Ťie. 2. (fig.) a pune ├«n circula╚Ťie, a lansa (o idee, o ╚Ötire etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)
A VENTIL├ü ~├ęz tranz. 1) (├«nc─âperi, spa╚Ťii ├«nchise) A cur─â╚Ťa de aerul viciat prin ventila╚Ťie. 2) fig. (idei, nout─â╚Ťi) A pune ├«n circula╚Ťie. /<fr. ventiler, lat. ventilare
ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor.
*ventil├ęz v. tr. (lat. v├ęntilo, -├íre, a v├«ntura. V. v├«ntur). Aerez, primenesc aeru: a ventila o min─â. Fig. Agit, discut (├«n ainte de a pune ├«n deliberare): a ventila o ide─şe, o chestiune.
VENTILA vb. 1. a împrospăta, a primeni, a purifica. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a aerisi. (A ~ o cameră.)
VENTILARE s. 1. ├«mprosp─âtare, primenire, purificare. (~ aerului din ├«nc─âpere.) 2. aerisire, ventilaj, ventila╚Ťie. (Instala╚Ťie de ~.)

Ventilare dex online | sinonim

Ventilare definitie

Intrare: ventila
ventila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: ventilare
ventilare substantiv feminin