ventilare definitie

2 intrări

20 definiții pentru ventilare

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.
VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. – V. ventila.
VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.
VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. – V. ventila.
VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul dintr-o încăpere. V. aerisi.Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a forma obiect de discuție. V. colporta.
VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de a ventila.
ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză
ventiláre s. f., g.-d. art. ventilắrii; pl. ventilắri
ventilá vb., ind. prez. 1 sg. ventiléz, 3 sg. și pl. ventileáză
ventiláre s. f., g.-d. art. ventilării; pl. ventilări
VENTILÁ vb. 1. v. împrospăta. 2. v. aerisi.
VENTILÁRE s. 1. v. împrospătare. 2. v. aerisire.
VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].
VENTILÁRE s.f. Acțiunea de a ventila și rezultatul ei; ventilație. [< ventila].
VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)
A VENTILÁ ~éz tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat prin ventilație. 2) fig. (idei, noutăți) A pune în circulație. /<fr. ventiler, lat. ventilare
ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor.
*ventiléz v. tr. (lat. véntilo, -áre, a vîntura. V. vîntur). Aerez, primenesc aeru: a ventila o mină. Fig. Agit, discut (în ainte de a pune în deliberare): a ventila o ideĭe, o chestiune.
VENTILA vb. 1. a împrospăta, a primeni, a purifica. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 2. a aerisi. (A ~ o cameră.)
VENTILARE s. 1. împrospătare, primenire, purificare. (~ aerului din încăpere.) 2. aerisire, ventilaj, ventilație. (Instalație de ~.)

ventilare dex

Intrare: ventila
ventila conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: ventilare
ventilare substantiv feminin