VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ♦ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.

VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.

VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. Împrospătare a aerului într-un spațiu închis; ventilare. V. aerisire. Studiul perfecționării sistemelor de ventilație în întreprinderile industriale, pentru a da posibilitatea muncitorilor să lucreze într-o atmosferă sănătoasă, constituie una din preocupările centrale ale institutului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 4/5. ♦ Sistem, aparat, instalație de împrospătare a aerului într-o încăpere. Ventilația, schimbă aerul de patru ori într-o oră. STANCU, U.R.S.S. 19.

ventiláție (-ți-e) s. f., art. ventiláția (-ți-a), g.-d. art. ventiláției; pl. ventiláții, art. ventiláțiile (-ți-i-)

ventiláție s. f. (sil. -ți-e), art. ventiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. ventiláției; pl. ventiláții, art. ventiláțiile (sil. -ți-i-)

VENTILAȚIE s. v. aerisire.

VENTILÁȚIE s.f. Împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. ♦ Sistem, instalație care împrospătează aerul dintr-o încăpere etc. [Gen. -iei, var. ventilațiune s.f. / cf. fr. ventilation, lat. ventilatio].

VENTILAȚIÚNE s.f. v. ventilație.

VENTILÁȚIE s. f. 1. împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație, aeraj. ♦ ~ pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. 2. sistem, instalație care împrospătează aerul într-o încăpere etc. (< fr. ventilation, lat. ventilatio)

VENTILÁȚIE ~i f. 1) v. A VENTILA. 2) Instalație specială pentru ventilarea și răcorirea unei încăperi. [G.-D. ventilației] /<fr. ventilation

ventilați(un)e f. acțiunea de a ventila.

*ventilațiúne f. (lat. ventilátio, -ónis). Acțiunea de a ventila. – Și -áție și -áre.

VENTILAȚIE s. aerisire, ventilaj, ventilare. (Instalație de ~.)