ventilație definitie

13 definiții pentru ventilație

VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ♦ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.
VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio.
VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. Împrospătare a aerului într-un spațiu închis; ventilare. V. aerisire. Studiul perfecționării sistemelor de ventilație în întreprinderile industriale, pentru a da posibilitatea muncitorilor să lucreze într-o atmosferă sănătoasă, constituie una din preocupările centrale ale institutului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 4/5. ♦ Sistem, aparat, instalație de împrospătare a aerului într-o încăpere. Ventilația, schimbă aerul de patru ori într-o oră. STANCU, U.R.S.S. 19.
ventiláție (-ți-e) s. f., art. ventiláția (-ți-a), g.-d. art. ventiláției; pl. ventiláții, art. ventiláțiile (-ți-i-)
ventiláție s. f. (sil. -ți-e), art. ventiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. ventiláției; pl. ventiláții, art. ventiláțiile (sil. -ți-i-)
VENTILAȚIE s. v. aerisire.
VENTILÁȚIE s.f. Împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. ♦ Sistem, instalație care împrospătează aerul dintr-o încăpere etc. [Gen. -iei, var. ventilațiune s.f. / cf. fr. ventilation, lat. ventilatio].
VENTILAȚIÚNE s.f. v. ventilație.
VENTILÁȚIE s. f. 1. împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație, aeraj. ♦ ~ pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. 2. sistem, instalație care împrospătează aerul într-o încăpere etc. (< fr. ventilation, lat. ventilatio)
VENTILÁȚIE ~i f. 1) v. A VENTILA. 2) Instalație specială pentru ventilarea și răcorirea unei încăperi. [G.-D. ventilației] /<fr. ventilation
ventilați(un)e f. acțiunea de a ventila.
*ventilațiúne f. (lat. ventilátio, -ónis). Acțiunea de a ventila. – Și -áție și -áre.
VENTILAȚIE s. aerisire, ventilaj, ventilare. (Instalație de ~.)

ventilație dex

Intrare: ventilație
ventilațiune substantiv feminin
ventilație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e