Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru ventil

VENT├ŹL, ventile, s. n. Pies─â care serve╚Öte ca organ de ├«nchidere a unei supape. [Pl. ╚Öi: ventiluri] ÔÇô Din germ. Ventil.
VENT├ŹL, ventile, s. n. Pies─â care serve╚Öte ca organ de ├«nchidere a unei supape. [Pl. ╚Öi: ventiluri] ÔÇô Din germ. Ventil.
VENT├ŹL, ventile, s. n. Supap─â. ÔÖŽ Valv─â cu supap─â. Conductele comunic─â prin ventile ╚Öi robinete. BOGZA, A. ├Ä. 30. ÔŚŐ Ventil de siguran╚Ť─â = supap─â de siguran╚Ť─â, v. supap─â (1). ÔÖŽ Dispozitiv de ├«nchidere a valvei unei camere de cauciuc (la biciclet─â, automobil etc.).
vent├şl s. n., pl. vent├şle
vent├şl s. n., pl. vent├şle
VENT├ŹL s. (TEHN.) 1. supap─â, (pop.) r─âsufl─âtoare. (~ al unei valve.) 2. v. registru.
VENT├ŹL s.n. 1. Supap─â. 2. Diod─â redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil].
VENT├ŹL s. n. 1. pies─â servind pentru ├«nchiderea unei valve. ÔŚŐ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alam─â, lungind coloana de aer ╚Öi av├ónd ca efect modificarea ├«n─âl╚Ťimii sunetelor. 2. diod─â redresoare. (< germ. Ventil)
vent├şl (ventiluri), s. n. ÔÇô Valv─â de ├«nchidere a unei supape. Germ. Ventil. ÔÇô Der. ventila, vb. ( a aera), din fr. ventiler; ventilator, s. n., din fr. ventilateur; ventila╚Ťi(un)e, s. f., din fr. ventilation.
VENT├ŹL ~e n. tehn. (la unele aparate sau ma╚Öini) Dispozitiv care serve╚Öte ca organ de ├«nchidere ╚Öi deschidere a unui orificiu prin care circul─â un fluid; supap─â. /<germ. Ventil
*vent├şl n., pl. ur─ş (germ. ventil, d. lat. ventus, v├«nt). Supap─â, v├ílvul─â, r─âsufl─âtoare. V. clap─â.
VENTIL s. (TEHN.) 1. supapă, (pop.) răsuflătoare. (~ al unei valve.) 2. registru, sertar, șuber. (~ la o conductă.)
ventil (germ. Zylinder- sau Drehventil), mecanism de modificare a lungimii tubului unui instrument* de suflat de alam─â, av├ónd ca efect modificarea ├«n─âl╚Ťimii (2) sunetelor. Inventat ├«n 1813 de c─âtre Bl├╝hmel, mecanismul de v. a f─âcut posibil─â ├«nlocuirea instr. naturale* (corni, trp.) prin instr. cromatice*. Aceste instr. sunt prev─âzute cu cel pu╚Ťin trei v. (uneori cu patru, ├«n func╚Ťie de varianta de fabrica╚Ťie). Sistemul de v. este ├«nglobat ├«n tubul (tuburile) instr. ╚Öi func╚Ťioneaz─â la ap─âsarea unei clape (3) care mi╚Öc─â circular un cilindru din interiorul tubului. Acest cilindru, prev─âzut cu dou─â orificii transversale, las─â aerul s─â p─âtrund─â ├«n ÔÇ×cotulÔÇŁ suplimentar al tubului, ├«nchiz├ónd totodat─â calea de dinainte a coloanei de aer (c├ónd clapa nu era ap─âsat─â ╚Öi cilindrul deconectat). Prin ac╚Ťionarea primului v., coloana de aer se lunge╚Öte, cobor├ónd sunetul cu un ton* ├«ntreg; al doilea v. coboar─â sunetul cu un semiton*; al treilea v. coboar─â sunetul cu o ter╚Ť─â* mic─â. Prin combinarea ac╚Ťiunii v. (ap─âsarea simultan─â a 2 sau 3 clape) se ob╚Ťin ╚Öi alte modific─âri ale ├«n─âl╚Ťimilor. Schematic: 1-ul v.; ton ├«ntreg: 2-lea v.: semiton; 3-lea v.: ter╚Ť─â mic─â (1 1/2 ton); 1-ul ╚Öi al 2-lea v.: 1 1/2 ton; 1-ul ╚Öi al 3-lea v.: 2 1/2 tonuri; 2-lea ╚Öi al 3-lea v.: 2 tonuri ├«ntregi; 1-ul, al 2-lea ╚Öi al 3-lea v.: 3 tonuri ├«ntregi. O variant─â mai nou─â de v. este pistonul*.
Ventil, -ă v. Vînt II 1, 2.

Ventil dex online | sinonim

Ventil definitie

Intrare: Ventil
Ventil
Intrare: ventil
ventil 2 pl. -uri substantiv neutru
ventil 1 pl. -e substantiv neutru