venită definitie

38 definiții pentru venită

binevenít, ~ă a] At: MDENC / Pl: ~iți, ~e / E: bine + venit, după fr bienvenu] Oportun.
VENÍT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Ceea ce se obține din desfășurarea unei activități, din plasarea unei sume de bani etc.; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de factorii de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou-venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.
VENÍTĂ s. f. (Pop.) Venire. – V. veni.
VENÍT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.
VENÍTĂ s. f. (Pop.) Venire. – V. veni.
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).[1]
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu).
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. Întîmplarea din această sală, deși a fost foarte displăcută, a fost binevenită. SADOVEANU, O. VII 96. ◊ Expr. Fii binevenit! = bine-ai venit!
VENÍT2, -Ă, veniți, -te, s. m. și f. (În expr.) Nou venit = persoană sosită de curînd. Se răpezi ca fulgerul la noul venit, care scosese al doilea pistol. NEGRUZZI, S. I 21.
VENÍTĂ s. f. (Regional) Faptul de a veni; venire. O dusă ș-o venită ș-o vreme prăpădită. ȘEZ. IX 148.
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine1 + venit (după fr. bienvenu).
bíne venít (sosit cu bine) adv. + adj. (~ din război)
bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte
nou-venít adj. m., s. m., pl. nou-veníți, art. nou-veníții; adj. f., s. f. nou-venítă, g.-d. art. nou-venítei, pl. nou-veníte
venít3 (venire) s. n.
venítă2 (venire) (pop.) s. f., g.-d. art. venítei
venítă1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. venítei; pl. veníte
binevenít adj. m., pl. bineveníți; f. sg. binevenítă, pl. bineveníte
nou-venít adj. m., s. m., pl. nou-veníți, art. nou-veníții; f. sg. nou-venítă, g.-d. art. nou-venítei, pl. nou-veníte
venít (venire) s. n.
venítă (venire) s. f.
venítă (persoană) s. f., pl. veníte
BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvântat. (O ploaie, o măsură ~.)
VENÍT s. I. 1. ajungere, sosire, sosit, venire. (După ~ul lui acasă.) 2. sosire, venire, (reg.) venită. (~ul iernii.) II. v. câștig.
VENÍT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ți.)
VENÍT adj., s. v. pribeag, străin.
VENÍTĂ s. v. sosire, venire, venit.
BINEVENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care bucură prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul și la timpul potrivit; adecvat unei situații; oportun. /bine + venit
VENÍT2 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care vine; care se prezintă undeva. ◊ Nou ~ persoană sosită de curând undeva. Bun ~! formulă de salut adresată celui sosit de undeva. /v. a veni
binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.
venit n. 1. fapta de a veni: bun venit! 2. ceea ce produce anual o moșie, un capital, un post, etc,
*binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.
*venít n., pl. urĭ. 1. Acțiunea de a veni: a ura cuĭva bun venit (adică „să fie bine venit, să aĭbă bună venire”). 2. (după fr. revenu). Produs anual saŭ lunar al uneĭ moșiĭ, case, funcțiunĭ, sume de banĭ: un mare venit.
BINEVENIT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie, o măsură ~.)
VENIT s. 1. sosire, venire, (reg.) venită. (~ iernii.) 2. beneficiu, cîștig, profit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.)
venit adj., s. v. PRIBEAG. STRĂIN.
VENIT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~.)
veni s. v. SOSIRE. VENIRE. VENIT.

venită dex

Intrare: venită (persoană)
venită substantiv feminin
Intrare: venită, venit (venire)
venit 1 s.n. substantiv neutru
venită substantiv feminin
Intrare: nou-venită
nou-venită substantiv feminin
Intrare: bine-venit
binevenit adjectiv
bine-venit adjectiv
Intrare: nou-venit (adj.)
nou-venit 1 adj. adjectiv