Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

bineven├şt, ~─â a] At: MDENC / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: bine + venit, dup─â fr bienvenu] Oportun.
VEN├ŹT, -─é, (1) venituri, s. n., (2) veni╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. 1. S. n. Ceea ce se ob╚Ťine din desf─â╚Öurarea unei activit─â╚Ťi, din plasarea unei sume de bani etc.; c├ó╚Ötig, beneficiu. ÔŚŐ Venit na╚Ťional = indicator macroeconomic al rezultatelor activit─â╚Ťii (anuale) reprezent├ónd suma veniturilor ├«ncasate de factorii de produc╚Ťie care particip─â direct sau indirect la produc╚Ťie. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care vine, se prezint─â undeva, la cineva. ÔŚŐ Nou-venit = persoan─â sosit─â de cur├ónd undeva, la cineva. ÔÇô V. veni.
VEN├ŹT─é s. f. (Pop.) Venire. ÔÇô V. veni.
VEN├ŹT, -─é, (1) venituri, s. n., (2) veni╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. 1. S. n. Sum─â de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestat─â sau din proprietatea de╚Ťinut─â, ├«ntr-o perioad─â de timp; c├ó╚Ötig, beneficiu. ÔŚŐ Venit na╚Ťional = indicator macroeconomic al rezultatelor activit─â╚Ťii (anuale) reprezent├ónd suma veniturilor ├«ncasate de posesorii factorilor de produc╚Ťie care particip─â direct sau indirect la produc╚Ťie. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care vine, se prezint─â undeva, la cineva. ÔŚŐ Nou venit = persoan─â sosit─â de cur├ónd undeva, la cineva. ÔÇô V. veni.
VEN├ŹT─é s. f. (Pop.) Venire. ÔÇô V. veni.
BINEVEN├ŹT, -─é, bineveni╚Ťi, -te, adj. Care sose╚Öte la momentul oportun; care face pl─âcere, bucurie venind. ÔÇô Bine + venit (dup─â fr. bienvenu).[1]
BINEVEN├ŹT, -─é, bineveni╚Ťi, -te, adj. Care sose╚Öte la momentul oportun; care face pl─âcere, bucurie venind. ÔÇô Bine + venit (dup─â fr. bienvenu).
BINEVEN├ŹT, -─é, bineveni╚Ťi, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a c─ârui venire face pl─âcere, bucurie. ├Änt├«mplarea din aceast─â sal─â, de╚Öi a fost foarte displ─âcut─â, a fost binevenit─â. SADOVEANU, O. VII 96. ÔŚŐ Expr. Fii binevenit! = bine-ai venit!
VEN├ŹT2, -─é, veni╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. (├Än expr.) Nou venit = persoan─â sosit─â de cur├«nd. Se r─âpezi ca fulgerul la noul venit, care scosese al doilea pistol. NEGRUZZI, S. I 21.
VEN├ŹT─é s. f. (Regional) Faptul de a veni; venire. O dus─â ╚Ö-o venit─â ╚Ö-o vreme pr─âp─âdit─â. ╚śEZ. IX 148.
BINEVEN├ŹT, -─é, bineveni╚Ťi, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a c─ârui venire face pl─âcere, bucurie. ÔÇô Din bine1 + venit (dup─â fr. bienvenu).
b├şne ven├şt (sosit cu bine) adv. + adj. (~ din r─âzboi)
b├şne-ven├şt (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. b├şne-ven├ş╚Ťi; f. b├şne-ven├şt─â, pl. b├şne-ven├şte
nou-ven├şt adj. m., s. m., pl. nou-ven├ş╚Ťi, art. nou-ven├ş╚Ťii; adj. f., s. f. nou-ven├şt─â, g.-d. art. nou-ven├ştei, pl. nou-ven├şte
ven├şt3 (venire) s. n.
ven├şt─â2 (venire) (pop.) s. f., g.-d. art. ven├ştei
ven├şt─â1 (persoan─â) (rar) s. f., g.-d. art. ven├ştei; pl. ven├şte
bineven├şt adj. m., pl. bineven├ş╚Ťi; f. sg. bineven├şt─â, pl. bineven├şte
nou-ven├şt adj. m., s. m., pl. nou-ven├ş╚Ťi, art. nou-ven├ş╚Ťii; f. sg. nou-ven├şt─â, g.-d. art. nou-ven├ştei, pl. nou-ven├şte
ven├şt (venire) s. n.
ven├şt─â (venire) s. f.
ven├şt─â (persoan─â) s. f., pl. ven├şte
BINEVEN├ŹT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuv├óntat. (O ploaie, o m─âsur─â ~.)
VEN├ŹT s. I. 1. ajungere, sosire, sosit, venire. (Dup─â ~ul lui acas─â.) 2. sosire, venire, (reg.) venit─â. (~ul iernii.) II. v. c├ó╚Ötig.
VEN├ŹT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~╚Ťi.)
VEN├ŹT adj., s. v. pribeag, str─âin.
VEN├ŹT─é s. v. sosire, venire, venit.
BINEVEN├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care bucur─â prin venirea sa; venit la momentul oportun. 2) Care se produce la locul ╚Öi la timpul potrivit; adecvat unei situa╚Ťii; oportun. /bine + venit
VEN├ŹT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival Care vine; care se prezint─â undeva. ÔŚŐ Nou ~ persoan─â sosit─â de cur├ónd undeva. Bun ~! formul─â de salut adresat─â celui sosit de undeva. /v. a veni
binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.
venit n. 1. fapta de a veni: bun venit! 2. ceea ce produce anual o moșie, un capital, un post, etc,
*bineven├şt, -─â adj. (d. bine a╚Ť─ş venit!) Care sose╚Öte la timp, care e primit cu pl─âcere: fi─ş binevenit! ÔÇô ╚śi bine-venit.
*ven├şt n., pl. ur─ş. 1. Ac╚Ťiunea de a veni: a ura cu─şva bun venit (adic─â ÔÇ×s─â fie bine venit, s─â a─şb─â bun─â venireÔÇŁ). 2. (dup─â fr. revenu). Produs anual sa┼ş lunar al une─ş mo╚Öi─ş, case, func╚Ťiun─ş, sume de ban─ş: un mare venit.
BINEVENIT adj. 1. adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 2. folositor, salutar, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie, o măsură ~.)
VENIT s. 1. sosire, venire, (reg.) venită. (~ iernii.) 2. beneficiu, cîștig, profit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.)
venit adj., s. v. PRIBEAG. STR─éIN.
VENIT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~.)
venit─â s. v. SOSIRE. VENIRE. VENIT.

Venit─â dex online | sinonim

Venit─â definitie

Intrare: venit─â (persoan─â)
venit─â substantiv feminin
Intrare: venit─â, venit (venire)
venit 1 s.n. substantiv neutru
venit─â substantiv feminin
Intrare: nou-venit─â
nou-venit─â substantiv feminin
Intrare: bine-venit
binevenit adjectiv
bine-venit adjectiv
Intrare: nou-venit (adj.)
nou-venit 1 adj. adjectiv