Dicționare ale limbii române

28 definiții pentru veninat

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
ÎNVENINÁT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.
VENINÁ, veninez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
VENINÁT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) înveninat. – V. venina.
ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
ÎNVENINÁT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.
VENINÁ vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
VENINÁT, -Ă, veninați, -te, adj. (Pop.) Înveninat. – V. venina.
ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: veniná (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.
ÎNVENINÁT,-Ă, înveninați, -te, adj. 1. Care are venin, purtător de venin, otrăvit. Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. 2. Fig. Plin de ură, înrăit. Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. – Variantă: veninát, -ă (POPA, V. 137, DRĂGHICI, R. 46, ȘEZ. IV 133) adj.
VENINÁ vb. I v. învenina.
VENINÁT, -Ă adj. v. înveninat.
înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză
veniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 venineáză
înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, 3 sg. și pl. învenineáză
înveninát adj. m., pl. învenináți; f. sg. înveninátă, pl. învenináte
veniná vb., ind. prez. 1 sg. veninéz, 3 sg. și pl. venineáză
ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.
ÎNVENINÁT adj. v. otrăvit.
VENINÁ vb. v. învenina, otrăvi.
A ÎNVENINÁ ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare
A SE ÎNVENINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].
înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.
veninát, -néz, V. înveninez.
ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.
ÎNVENINAT adj. otrăvit, (înv. și reg.) topsicat.
venina vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI.

Veninat dex online | sinonim

Veninat definitie

Intrare: venina
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: învenina
învenina verb grupa I conjugarea a II-a
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: veninat
veninat adjectiv
Intrare: înveninat
înveninat adjectiv
veninat adjectiv