Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru veninat

├ÄNVENIN├ü, ├«nveninez, vb. I. 1. Tranz. A otr─âvi (cu venin); a face ca ceva s─â devin─â otr─âvitor. 2. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A deveni sau a face s─â devin─â nepl─âcut, greu de suportat; a (se) ├«nr─âi, a (se) ├«nr─âut─â╚Ťi. ÔÖŽ A (se) umple de sup─ârare, de am─âr─âciune, de ciud─â, de invidie, de ur─â; a (se) ├«nr─âi. ÔÇô Lat. invenenare.
├ÄNVENIN├üT, -─é, ├«nvenina╚Ťi, -te, adj. Care con╚Ťine venin; purt─âtor de venin, otr─âvit2. ÔŚŐ Fig. Plin de am─âr─âciune, am─âr├ót; plin de ur─â ╚Öi invidie, veninos. ÔÇô V. ├«nvenina.
VENIN├ü, veninez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A (se) ├«nvenina. ÔÇô Din venin.
VENIN├üT, -─é, venina╚Ťi, -te, adj. (Pop.) ├«nveninat. ÔÇô V. venina.
├ÄNVENIN├ü, ├«nveninez, vb. I. 1. Tranz. A otr─âvi (cu venin); a face ca ceva s─â devin─â otr─âvitor. 2. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A deveni sau a face s─â devin─â nepl─âcut, greu de suportat; a (se) ├«nr─âi, a (se) ├«nr─âut─â╚Ťi. ÔÖŽ A (se) umple de sup─ârare, de am─âr─âciune, de ciud─â, de invidie, de ur─â; a (se) ├«nr─âi. ÔÇô Lat. invenenare.
├ÄNVENIN├üT, -─é, ├«nvenina╚Ťi, -te, adj. Care con╚Ťine venin; purt─âtor de venin, otr─âvit2. ÔŚŐ Fig. Plin de am─âr─âciune, am─âr├ót; plin de ur─â ╚Öi invidie, veninos. ÔÇô V. ├«nvenina.
VENIN├ü vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A (se) ├«nvenina. ÔÇô Din venin.
VENIN├üT, -─é, venina╚Ťi, -te, adj. (Pop.) ├Änveninat. ÔÇô V. venina.
├ÄNVENIN├ü, ├«nveninez, vb. I. Tranz. 1. A omor├« cu ajutorul veninului; a otr─âvi. Teme-te de paserea dracului, c─âci n-o po╚Ťi ├«nvenina... cunoa╚Öte otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ÔÖŽ A vicia umpl├«nd de venin, f─âc├«nd s─â con╚Ťin─â venin. ├Än cap─âtul p─âdurii ne a╚Öteapt─â un balaor groaznic care ├«nvenineaz─â v─âzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ÔŚŐ Refl. Fig. S├«nt bolnav de inim─â ╚Öi de ficat ╚Öi, dac─â m─â turbur─â cineva, mi se ├«nvenineaz─â s├«ngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situa╚Ťie s─â devin─â nepl─âcut─â, greu de suportat, plin─â de am─âr─âciuni. Rogojinaru, de╚Öi avea replica gata, ca s─â nu mai ├«nvenineze lucrurile, se mul╚Ťumi s─â morm─âie ceva ├«n farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece cocona╚Öi ├«l sup─âra ne├«ncetat ╚Öi ├«i ├«nvenina toate pl─âcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ÔÖŽ (Cu privire la persoane) A face s─â simt─â chinuri suflete╚Öti; a am─âr├«, a ├«nr─âi. Mereu m─â ├«nvenineaz─â ╚Öi m─â ├«mpunge c─â m-am m─âritat cu taic─â-t─âu. DUMITRIU, N. 42. ÔÇô Variant─â: venin├í (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.
├ÄNVENIN├üT,-─é, ├«nvenina╚Ťi, -te, adj. 1. Care are venin, purt─âtor de venin, otr─âvit. M├«nc─ârile puteau fi ├«nveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. ─ést boier prin r─âutate ├Äntrece gadini, ╚Öop├«rle ╚Öi n─âp├«rci ├«nveninate. HASDEU, R. V. 65. De-un ╚Öarpe-nveninat I se iart─â un p─âcat! ALECSANDRI, P. P. 217. 2. Fig. Plin de ur─â, ├«nr─âit. Mezinul i-a aruncat mo╚Öneagului o privire ├«nveninat─â. SADOVEANU, N. P. 145. O femeie prea grozav─â dinainte-mi s-a ivit, Cu fa╚Ťa ├«nveninat─â ╚Öi cu ve╚Öm├«ntul cernit. CONACHI, P. 182. ÔÇô Variant─â: venin├ít, -─â (POPA, V. 137, DR─éGHICI, R. 46, ╚śEZ. IV 133) adj.
VENINÁ vb. I v. învenina.
VENINÁT, -Ă adj. v. înveninat.
înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză
veniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 venineáză
├«nvenin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nvenin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvenine├íz─â
├«nvenin├ít adj. m., pl. ├«nvenin├í╚Ťi; f. sg. ├«nvenin├ít─â, pl. ├«nvenin├íte
venin├í vb., ind. prez. 1 sg. venin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. venine├íz─â
ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.
ÎNVENINÁT adj. v. otrăvit.
VENINÁ vb. v. învenina, otrăvi.
A ├ÄNVENIN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nvenineze. 2) rar (substan╚Ťe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otr─âvi. 3) fig. A umple de venin, de am─âr─âciune; a otr─âvi. 4) ├«nv. A ucide cu venin; a otr─âvi. /<lat. invenerare
A SE ├ÄNVENIN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situa╚Ťii, ambian╚Ťe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].
├«nvenin├ęz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Da┼ş venin, otr─âvesc, intoxic: tutunu ├«nvenineaz─â organizmu. Fig. Stric sufletu cu minc─şun─ş: demagogi─ş ├«nvenineaz─â poporu. ÔÇô Vech─ş ╚Öi venin├ęz.
venin├ít, -n├ęz, V. ├«nveninez.
ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.
ÎNVENINAT adj. otrăvit, (înv. și reg.) topsicat.
venina vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI.

Veninat dex online | sinonim

Veninat definitie

Intrare: venina
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: învenina
învenina verb grupa I conjugarea a II-a
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: veninat
veninat adjectiv
Intrare: înveninat
înveninat adjectiv
veninat adjectiv