venina definitie

2 intrări

19 definiții pentru venina

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
VENINÁ, veninez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.
VENINÁ vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: veniná (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.
VENINÁ vb. I v. învenina.
înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză
veniná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 venineáză
înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, 3 sg. și pl. învenineáză
veniná vb., ind. prez. 1 sg. veninéz, 3 sg. și pl. venineáză
ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.
VENINÁ vb. v. învenina, otrăvi.
A ÎNVENINÁ ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare
A SE ÎNVENINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].
înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.
veninát, -néz, V. înveninez.
ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.
venina vb. v. ÎNVENINA. OTRĂVI.

venina dex

Intrare: venina
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv
Intrare: învenina
învenina verb grupa I conjugarea a II-a
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv