VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. (Înv. și reg.) Haină scurtă de postav îmblănită (împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri). [Var.: vinghércă s. f.] – Din rus. vengherka.

VINGHÉRCĂ s. f. v. venghercă.

VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. (înv. și reg.) Haină scurtă de postav îmblănită (împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri). [Var.: vinghércă s. f.] – Din rus. vengherka.

VINGHÉRCĂ s. f. v. venghercă.

VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. Haină scurtă de postav, îmblănită și împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri. Dincolo de vengherca lui cu totul scurtă, cămașa de bumbăcel, albă, scurtă și ea, îl înconjura cu crețurile ce-i scăpau din brîul de piele țintuit în alămuri. MACEDONSKI, O. III 128. Mie mi-a căzut parte la braț un tînăr... muchelef la haine: venghercă de postav negru cu brandeburguri și cu chiostecuri. GHICA, S. 150. – Variantă: vinghércă (CARAGIALE, M. 71) s. f.

VINGHÉRCĂ s. f. v. venghercă.

venghércă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. venghércii; pl. venghérci

venghércă s. f., g.-d. art. venghércii; pl. venghérci

venghércă (-ci), s. f. – Haină scurtă îmblănită. Rus. vengerka, pol. węgierka „(mintean) unguresc” (Tiktin), cf. boanghen.

VENGHÉRCĂ ~ci f. înv. Tunică îmblănită, împodobită cu șireturi și purtată la țară (la ceremonii). /<rus. vengerka

venghercă f. Mold. un fel de ghebă mai puțin largă ce flăcăii deleni o poartă mai mult la zile de sărbătoare: o venghercă de postav negru. [Pol. WENGHIERKA, unguroaică și ghebă ungurească: cf. polcă, polcuță].

venghércă și vinghércă f., pl. e și ĭ (pol. wengierka, rus. véngerka, Unguroaĭcă, adamască. V. vengher). Est. Tunică blănită (cum poartă preuțiĭ), hăĭnuță bărbătească scurtă care se poartă la munte la zile maĭ deosebite. (Odinioară o purtaŭ boĭeriĭ tinerĭ). Hăĭnuță, lencuță, zambulică. – Dim. -cúță, pl. e.

vinghércă, V. venghercă.