Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru venetic─â

VENET├ŹC, -─é, venetici, -ce, s. m., s. f. I. S. m. ╚Öi f. (Adesea peior.) Persoan─â venit─â undeva din alte locuri ╚Öi considerat─â str─âin─â ├«n locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche moned─â vene╚Ťian─â de aur, care a circulat ├«n trecut ╚Öi ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne. (Adjectival) Galben venetic. ÔÇô Din ngr. ven├ętikos, (II) ╚Öi tc. venedik.
VENET├ŹC, -─é, venetici, -ce, subst. I. S. m. ╚Öi f. (Adesea peior.) Persoan─â venit─â undeva din alte locuri ╚Öi considerat─â str─âin─â ├«n locul unde s-a stabilit. II. S. m. Veche moned─â vene╚Ťian─â din aur, care a circulat ├«n trecut ╚Öi ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öti. ÔŚŐ (Adjectival) Galben venetic. ÔÇô Din ngr. ven├ętikos, (II) ╚Öi tc. venedik.
VENET├ŹC2, -─é, venetici, -e, s. m. ╚Öi f. (Adesea peiorativ) Persoan─â venit─â din alte locuri ╚Öi considerat─â, str─âin─â ├«n locul unde este stabilit─â. V. str─âin. Veneticii, cu straiele lor m├«ndre ╚Öi cu pan─â argintat─â, nu ╚Öi-au pus via╚Ťa, c─âci n-aveau pentru ce. SADOVEANU, O. VII 150. Cea mai mare ╚Öi mai gospod─âreasc─â era casa lui D─ânil─â... venetic de pe plai. GALACTION, O. I 155. ├Än scurt─â vreme ╚Öi-a ├«ntemeiat rom├«nul o gospod─ârie, parc-ar fi fost de c├«nd lumea ├«n satul nostru, nu un venetic. DUN─éREANU, N. 123. ÔŚŐ Fig. Ian uit─â-te, zicea romani╚Ťa c─âtre siminoc... la veneticele aceste, c├«t s├«nt de p─âc─âtoase ╚Öi ovilite! NEGRUZZI, S. I 100. ÔŚŐ (Adjectival) Al dracului venetic ╚Öi ceapc├«n de pop─â. CREANG─é, A. 42. (Pleonastic) Curtea lui Suleiman se umpluse de str─âini venetici cari-╚Öi lep─âdase vechea credin╚Ť─â. ODOBESCU, S. I 121. (Fig.) O slov─â care a r─âmas, slov─â venetic─â ╚Öi h├«d─â! NEGRUZZI, S. I 261. ÔÖŽ Revenit de cur├«nd din str─âin─âtate. Dar tu, ╚śoimcirule? ÔÇô Eu s├«nt venetic ├«n ╚Ťara mea, doamne, ╚Öi-nt─âi m-a╚Ö cere s─â-mi v─âd neamurile. SADOVEANU, O. VII 17.
venet├şc s. m., pl. venet├şci
venet├şc─â s. f., g.-d. art. venet├şcei; pl. venet├şce
venet├şc s. m., pl. venet├şci
venet├şc─â s. f., g.-d. art. venet├şcei; pl. venet├şce
VENET├ŹC adj., s. v. vene╚Ťian.
VENET├ŹC adj., s. 1. adj., s. v. str─âin. 2. s. str─âin, (prin Ban.) avenitur─â, (├«nv.) curbet, venitur─â. (Cine e acest ~?)
Venetic Ôëá b─â╚Ötina╚Ö
venet├şc (-c─â), adj. ÔÇô 1. (├Änv.) Vene╚Ťian, din Vene╚Ťia. ÔÇô 2. (S. m.) Ducat vene╚Ťian. ÔÇô 3. Str─âin, persoan─â venit─â din alt─â parte. ÔÇô Mr. venetic. Mgr. ╬▓╬Á╬Ż╬Á¤ä╬╣¤░╬┐¤é (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venedik┼ş, ceh. ven├ítky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui vene╚Ťian, adj., din it. veneziano. ÔÇô Der. vene╚Ťie (var. vine╚Ťie), s. f. (str─âin─âtate).
VENET├ŹC1 ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival (despre persoane) Care este venit din alt─â parte; considerat str─âin ├«n locul unde s-a stabilit cu traiul. /<ngr. ven├ętikos
venetic a. od. vene╚Ťian (vorbind ├«n special de monede): covorul era sem─ânat cu galbeni venetici OD. ÔĽĹ m. 1. galben de Vene╚Ťia (├«n valoare de cinci lei vechi): sau c─â-i lÔÇÖoiu cump─âra de trei ori cu venetici, venetici de c├óte cinci POP.; 2. azi, str─âin (├«n sens r─âu): un venetic prip─â╚Öit ├«n ╚Ťara Moldovei AL. [Vechiu-rom. Venetic, Vene╚Ťian (┬ź╚Ťara Moreii ce o ╚Ťineau Veneticii┬╗, Neculcea) = gr. bizantin VENETIK├ôS, vene╚Ťian: de unde, apoi, str─âin (cf. litf─â)].
venet├şc, -─â s. (turc. Venetik, -dik, Vene╚Ťia, Venedikli, Vene╚Ťian, adic─â ÔÇ×str─âinÔÇŁ, d. ngr. venetikos, vene╚Ťian. V. v├«n─ât. Cp. cu lift─â. L. V. Vene╚Ťian. Az─ş. Iron. Str─âin, prip─â╚Öit: Jidani─ş ├«s venetic─ş. S. m. Vech─ş. Galben vene╚Ťian (5 le─ş vech─ş). Adj. Galben─ş venetic─ş. V. g─âg─âu╚Ť, turlac; p─âm├«ntean.
venetic adj., s. v. VENEȚIAN.
VENETIC adj., s. 1. adj., s. pripășit, străin, (înv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. străin, (prin Ban.) avenitură, (înv.) curbet, venitură. (Cine e acest ~?)
ven├ętic, -─â, venetici, -e, adj. ÔÇô Persoan─â considerat─â str─âin─â ├«n locul unde s-a stabilit: ÔÇ×Cel mai mic e veneticÔÇŁ (Lenghel, 1962: 330). ÔÇô Din ngr. ven├ętikos ÔÇ×vene╚Ťian, adic─â str─âinÔÇŁ (Densusianu, cf. DER; ╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
ven├ętic, -─â, adj. ÔÇô Persoan─â considerat─â str─âin─â ├«n locul unde s-a stabilit: ÔÇ×Cel mai mic e veneticÔÇŁ (Lenghel 1962: 330). ÔÇô Din ngr. ven├ętikos, cf. tc. venedik, alb. venetik.[1]

Venetic─â dex online | sinonim

Venetic─â definitie

Intrare: venetic─â
venetic─â substantiv feminin admite vocativul
Intrare: venetic (persoan─â)
venetic 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
venetic 2 adj. adjectiv
Intrare: venetic (adj.)
venetic 2 adj. adjectiv