Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru venerabil

VENER├üBIL, -─é, venerabili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care inspir─â cel mai profund respect, care este vrednic de o stim─â, de o considera╚Ťie deosebit─â. ÔŚŐ V├órst─â venerabil─â, se spune despre v├órsta unui om foarte b─âtr├ón. 2. S. m. (La catolici) Titlu dat unui candidat la beatificare ╚Öi canonizare, ├«nainte de a deveni fericit ╚Öi apoi sf├ónt. ÔÇô Din fr. v├ęn├ęration.[1]
VENER├üBIL, -─é, venerabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care inspir─â cel mai profund respect, care este vrednic de o stim─â, de o considera╚Ťie deosebit─â. ÔŚŐ V├órst─â venerabil─â, se spune despre v├órsta unui om foarte b─âtr├ón. ÔÇô Din fr. v├ęn├ęration.[1]
VENER├üBIL, -─é, venerabili, -e, adj. Care inspir─â respect, care este vrednic de cinste, de stim─â, de considera╚Ťie. Mi-am auzit numele pronun╚Ťat de venerabila barb─â alb─â de pe catedr─â. GALACTION, O. I 58. Caii pe cari dorise s─â joace ┬źvenerabila prieten─â┬╗ au r─âmas pe drum. CAMIL PETRESCU, U. N. 177. Purta o venerabil─â barb─â alb─â p├«n─â la br├«u. BART, E. 171. Vederea venerabil─â a acestui b─âtr├«n boier, respectat de toat─â ╚Ťara insufl─â slujitorilor un sintiment de comp─âtimire. B─éLCESCU, O. I 189. B─âtr├«nii albi ╚Öi venerabili. BOLLIAC, O. 45. ÔŚŐ (Substantivat; glume╚Ť) Cum intru, se scoal─â cu respect ╚Öi m─â pofte╚Öte pe fotei. ┬źVenerabile┬╗-n sus, ┬źvenerabile┬╗-n jos. CARAGIALE, O. I 110.
venerábil adj. m., pl. venerábili; f. venerábilă, pl. venerábile
venerábil adj. m., pl. venerábili; f. sg. venerábilă, pl. venerábile
VENERÁBIL adj. v. onorabil.
Venerabil Ôëá abject, detestabil
VENER├üBIL, -─é adj. Demn de considera╚Ťie, de respect, de venera╚Ťie. [Cf. fr. v├ęn├ęrable, lat. venerabilis].
VENER├üBIL, -─é adj. (╚Öi s.) demn de ├«nalt─â considera╚Ťie, de respect, de venera╚Ťie. (< fr. v├ęn├ęrable, lat. venerabilis)
VENER├üBIL ~─â (~i, ~e) (despre persoane) Care inspir─â sentimente de venera╚Ťie, de stim─â. /<fr. v├ęn├ęrable, lat. venerabilis
Beda (Venerabilul) m. ├«nv─â╚Ťat teolog ╚Öi istoric englez (673-735).
venerabil a. demn de venera╚Ťiune: om venerabil. ÔĽĹ m. prezidentul unei loje masonice.
*vener├íbil, -─â adj. (lat. venerabilis). Demn de venera╚Ťiune: un b─âtr├«n, un aer venerabil.
VENERABIL adj. cinstit, onorabil, onorat, pre╚Ťuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, (├«nv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)
BEDA VENERABILUL (672/673-735), istoric ╚Öi teolog englez. Autor a numeroase scrieri, dintre care cea mai valoroas─â este ÔÇ×Historia Ecclesiastica Gentis AnglorumÔÇŁ, important─â surs─â istoric─â a epocii.
PETRU VENERABILUL (PETRU DE MONTBOISSIER) (c. 1092-1156), c─âlug─âr francez. Abate al m─ân─âstirii Cluny (din 1122) pe care a reformat-o. Om de vast─â cultur─â, profund cunosc─âtor al islamului ╚Öi ebraismului (ÔÇ×Adversus iudaeorum inveteratam buritiemÔÇŁ, ÔÇ×Liber contra sectam saracenorumÔÇŁ).

Venerabil dex online | sinonim

Venerabil definitie

Intrare: venerabil (adj.)
venerabil 1 adj. adjectiv
Intrare: venerabil (s.m.)
venerabil 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul